Motivarea deciziei CCR pe neconstituționalitatea legii care permite accesul la terenurile de sport din curtea şcolii şi în afara programului

Articol de bucurestifm, 13 aprilie 2022, 15:32

Modificarea legii educației și sportului referitoare la folosirea, când nu sunt activități școlare, a infrastructurii sportive a unităților de învățământ, fie de către copii, fie de către persoane fizice sau juridice, are un caracter neclar și imprecis, susține Curtea Constituțională în motivarea deciziei de neconstituționalitate din 6 aprilie, publicată miercuri pe site-ul instituției.

Curtea arată, printre altele, că, în absența unor criterii clare, circumscrise prin lege, este dificilă adaptarea conduitei destinatarilor legii, atât persoanele fizice și juridice beneficiare (așa-numiții „terți”), cât și „unitățile și instituțiile de învățământ”.

“Astfel, termenii utilizați sunt lipsiți de precizie, legiuitorul utilizând o terminologie diferită pentru aparent același obiect de reglementare: „infrastructura sportivă școlară” (art.I) versus „baze și instalații sportive proprii” (art.II) sau „regulament de folosință” (art.I) versus „regulament ce va cuprinde norme privind modul de utilizare” (art.II).Rigurozitatea limbajului juridic impune utilizarea unei terminologii unitare în același act normativ, pentru evitarea interpretărilor divergente”, se spune în motivare.

Judecătorii atrag atenția că nu este clar dacă o categorie de terți (așa-numiții „adulți” din forma inițială a legii) mai au acces sau nu la infrastructura sportivă școlară în aer liber, și în ce condiții, întrucât această ipoteză normativă nu se mai regăsește în forma adoptată de Parlament.

“Astfel, în privința persoanelor fizice, aflate în ipoteza normativă a lit.a) a art.6 alin.(9), legiuitorul stabilește accesul gratuit al copiilor în infrastructura sportivă școlară în aer liber, fără a se referi în niciun mod la categoria adulților. Ar rezulta că, de fapt, adulții nu mai au deloc acces la infrastructura sportivă școlară în aer liber. Noțiunea generală de „persoane fizice” este utilizată numai atunci când legiuitorul se referă la „infrastructura sportivă acoperită”, unde „persoanele fizice pot avea acces gratuit sau cu plată” , susține Curtea.

Tot astfel, nu sunt stabilite criterii obiective și condiții clare în funcție de care, ulterior, la nivel de regulament, să se reglementeze modul de utilizare a infrastructurii sportive școlare în general, precum și distincția între gratuit sau cu plată.

Curtea mai reține că nu se pot transfera în sarcina subiecților de drept menționați prerogative de stabilire a unor reguli și de reglementare a unor raporturi juridice ce ar intra în sfera de competență a autorităților legislative sau executive, în condițiile Constituției și legii.

“Rezultă, așadar, că, deși intenția de reglementare (și deosebirea sub acest aspect față de reglementarea în vigoare care stabilește și la acest moment, într-o redactare generală, posibilitatea punerii la dispoziția comunităţilor locale, persoanelor fizice sau juridice interesate a bazelor şi a instalaţiilor sportive proprii din unitățile și instituțiile de învățământ, gratuit sau cu plată) a fost aceea de a facilita accesul persoanelor fizice la infrastructura sportivă a școlilor („oferă fără echivoc cetățeanului dreptul de a folosi gratuit aceste baze”), legea rezultată are un caracter neclar și imprecis în privința modalității în care se realizează acest ”drept de a folosi”, contrar exigențelor de calitate a normelor juridice impuse de art.1 alin.(5) din Constituție.

În dezacord cu opinia majoritară, patru judecători ai Curții – Daniel Morar, Mona Pivniceru, Gheorghe Stan și Varga Attila – consideră că sesizarea formulată de Guvernul României trebuia respinsă, considerând că dispozițiile sunt clare și previzibile, acordă o facilitate expresă minorilor, iar cu privire la ceilalți beneficiari, norma prezervă soluția legislativă în vigoare, căreia îi conferă un grad sporit de implementare prin introducerea obligației unităților și instituțiilor de învățământ de a întocmi propriile regulamente ce vor cuprinde norme privind modul de utilizare al bazelor și instalațiilor sportive.

În 6 aprilie, cu majoritate de voturi, Curtea a admis sesizarea Guvernului și a constatat că este neconstituțională Legea pentru modificarea art.6 alin.(9) din Legea educației fizice și sportului nr.69/2000. Actul normativ prevede Introducerea unui nou alineat la art. 6 din Legea educației fizice și sportului, potrivit căruia:

“(9) Cu obligația respectării desfășurării normale a programelor și activităților de învățământ, infrastructura sportivă școlară din învățământul preuniversitar este utilizată și de terți după cum urmează:

a) copiii au acces gratuit în infrastructura sportivă școlară în aer liber, în baza unui regulament de folosință. În infrastructura sportivă acoperită, persoanele fizice pot avea acces gratuit sau cu plată;

b) persoanele juridice pot avea acces gratuit sau cu plată.”