Învățământul preuniversitar, o Cenușăreasă în pandemie
Articol de dianamatei, 25 ianuarie 2022, 17:05
Dezastru, la pământ, precar, fără folos…
Sunt cuvintele pe care le auzim, din ce în ce mai des, la adresa învățământului preuniversitar.
Și nu sunt singurele: copii prost pregătiți, profesori la fel.
Și peste toate acestea a venit pandemia care pare că a îngropat și bruma de excelență.
Datele Băncii Mondiale spun că 50% dintre elevi sunt analfabeți funcționali.
Ciprian Fărtușnic, cercetător la Institutul de Științe ale Educației, spune că se cam exagerează însă sunt motive de îngrijorare.
“Dacă ne uităm la datele PISA, acestea spun 40%. Nu e mare diferența. E dur spus. Chiar se atrage atenția. Pune o anatemă care nu cred că este cea mai corectă. Sunt copii care, în anumite situații, nu pot rezolva anumite sarcini.
Foarte multe ore au fost date peste cap: timp mai scurt, problemele de conectivitate, camere închise, comunicare non-verbală inexistentă. Plus, că nu poți evalua ce n-ai predat”.
Sistemul de învățământ a dat peste cap întregul sistem de reguli și valori. Și vorbim deopotrivă despre profesori și elevi.
Modul de acordarea a burselor s-a schimbat iar notele nu mai scot în evidență ceea ce copilul știe să facă într-adevăr.
“Nu a existat o zonă de discuție. Dintr-o dată, același 10 de anii trecuți nu mai are același nivel de competențe. 10 însemană că nu mai ai nimic de îmbunătățit. Avem probleme să definim ce înseamnă acel 10. Adică trebuie să vedem ce știe să facă elevul cu ce știe. Eu ajung să predau în funcție de evaluări. Avem tendița să favorizăm subiecte. Schimbându-se evaluarea și practicile de clasă vor fi schimbate iar activitatea de la clasa va fi mai creativă”.
Trecerea în online a adus două moduri de a învață.
Însă a dus și neputință unor copii de a face școală.
“Trecerea în online ne-a surprins și ne-a ridicat probleme. În momentul în care tehnic nu ai posibilități, ar fi trebuit să fie prezente metode alternative de evaluare. Copilul să facă lucruri și te asiguri că le face. Înainte aveam activitățile din orar și temele de acasă. În pandemie a fost învățarea sincron, respectarea programului, și asincron. Aici profesorii n-au înțeles cât a progresat un copil la disciplina lui”.
Probabil că școala online nu va dispărea și va merge în parale cu cea clasică.
Sau va fi, întotdeauna, soluția de avarie.
Și rămânem la latitudinea școlilor de a se adapta.
“Avem nevoie de platforme, de profesori familiarizați și de elevi la fel. Sunt unii profesori care nu au vrut să se adaptaez sau nu au avut infrastructură. Un progres există: nu mai există clasicele teste de rezolvat. În schimb, procesul este mai lent și trebuie să acceptăm asta. Sunt școli care au înțeles cât de importante sunt aceste platforme”.
Învățământul pare a fi o Cenușăreasa a societății. Nu primește mai nimic dar se vrea performantă.
S-au pierdut multe lucruri în acești doi ani, însă nu pare a fi totul pierdut.
“Din 2020 educația se asociază cu dezastru, catrastrofa… Este adevat că acești copii au niște pierderi, care vor fi sau nu recuperate. Un profesor are responsabilitatea să ia ce crede din manuale, în funcție de elevi. Manualul este un element, nu un scop în sine. E bine că s-a desființat zidul dintre materii. Un profesor de informatică poate contribui la dezvoltarea unor competențe care să ajute alte materii. Sistemul de competențe a fost introdus în 2014 însă a mers greu. Pași în direcția bună s-au făcut”.
