Bine de citit: Mașina fantomă

Articol de razvanursuleanu, 20 decembrie 2021, 09:52

M-am uitat la câteva episoade din “Temps X”, serialul pe care Igor și Grichka Bogdanoff l-au realizat pentru televiziunea franceză în anii ’80. Superb, pentru vremea aceea. Cei doi mi-au amintit de Mihai Bădescu (fanul SF pe care până și Wikipedia îl precizează ca atare), un om cu un veșnic tânăr și contagios entuziasm, care în urmă cu zeci de ani prezenta la televiziunea română un colaj din scene luate din diverse filme science-fiction, pentru a crea o poveste romanțată în jurul fiecărui personaj din Star Trek Generations…

Povestirile din “Mașina fantomă” au fost scrise tot în anii ’80 dar, spre deosebire de serialul “Temps X”, cred că au reușit să învingă timpul și ne putem oricând delecta cu ele.

Cratylul

Există și zodia viermelui? Mă tot lovesc de ei de ceva vreme… Am văzut acum câteva zile ultima versiune din filmul Dune, am prezentat într-un review recent povestirea “În casa viermelui” de George R. R. Martin și iată că primul text din această culegere este tot despre viermi. De fapt despre un singur vierme, cratylul, un monstru îngrozitor care păzește o nestemată neprețuită, cel mai important și râvnit obiect din univers. Este adevărat, cumplitul și fiorosul cratyl nu are dimensiunile viermilor din Dune (adevărul e că are doar câțiva centimetri lungime, practic e mic de tot) și nici nu este inteligent precum unii viermi din “În casa viermelui” (adevărul e că nu îl duce deloc capul, practic e de-a dreptul nătâng), dar veninul său este cea mai toxică substanță din întreaga galaxie. De-a lungul a sute de ani (se pare că acest cratyl poate trăi o perioadă de timp relativ decentă) nimeni nu a reușit să sustragă fabuloasa nestemată și oricine a încercat acest lucru a pierit în chinuri cumplite (consecință a expunerii la veninul la care m-am referit puțin mai devreme). Dar, într-o bună zi, trei prieteni se apropie de cratyl pentru a-și încerca și ei norocul… (de aici începe, nu divulg nimic, dar este incredibil ce începe…)

Bomba

După cratyl, pe scena literară își face apariția homeobomba. Homeobomba este o bombă (cititorii vor deduce cu celeritate acest lucru) al cărei țel măreț este reprezentat de atingerea extazului final (adică sublima clipă în care detonează sau, cum ar spune unii fără veleități lirice, momentul t în care se produce deflagrația). Sau cel puțin așa se specifică în cartea tehnică a mașinăriei. Doar că într-o bună zi, o homeobombă se apucă să aibă dubii cu privire la acest ideal exploziv și începe să emită opinii aflate nu neapărat în concordanță cu parametrii de programare… Și nu divulg nimic, se știe deja, de aici începe…

Ceasul vorbitor

Cea de-a treia grozăvie SF prezentată de cei doi autori este multigânditorul. Nu este necesar să citești chiar foarte mult din povestire până să îți dai seama că principala preocupare a multigânditorului este multigândirea. Iar de această dată, călcând violent sub tălpi autoimpusa regulă de la primele două povestiri, voi divulga totuși ceva, fisurând astfel, nu cu brutalitate însă, ci discret și delicat, pelicula de mister ce împresoară etanș nucleul dur al narațiunii… Ceea ce voi divulga este faptul că multigânditorul, acest aparat ultrasofisticat ce poate răspunde la orice întrebare mintea omenească poate concepe și formula verbal, are totuși o hibă…

Adormit pentru eternitate

Fern Brunkental și Morfeu, ei sunt cei care apar acum în lumina reflectoarelor…

Fern Brunkental este un om, Morfeu este inteligența artificială a navei cu care călătorește omul (Fern). Misiunea lui Fern este aceea de a deveni memoria vie a umanității, Morfeu are misiunea de a supraveghea misiunea lui Fern. Finalul povestirii nu este neapărat în avantajul lui Morfeu. Și nici în avantajul lui Fern.

Cușca

Urmează protovirusul anamnezei P, eroul acestei opere. În contact cu acesta, locuitorii Terrei se “anamnezează”. Adică se zombifică, nu văd de ce să nu recunoaștem…

Lapsus

Din nou, om vs.inteligență artificială. Una dintre principalele teme ale autorilor de literatură SF este aceea de a căuta permanent noi și noi modalități prin care mașinăriile pot chinui ființele umane. La fel se întâmplă și aici, doar că de această dată, spre marea mea surpriză, omul iese învingător.

Mașina fantomă

Cronodina este cea care încheie acest pluton select. Cronodina sau, mai pe înțelesul meu, mașina timpului. Un aparat extraordinar care pârâie, pocnește și scoate fum, la fel cum cred că au pătimit și autorii în timp ce căutau o nouă portiță pseudoștiințifică prin care să inverseze cauzalitatea.