“O soție de poveste” si o carte pentru copiii care au crescut
Articol de cristina.toma, 26 noiembrie 2021, 16:23
Dacă v-a plăcut basmul Cenusăreasa atunci când erați copii, atunci cartea scriitoarei americane Olga Grushin, ”O soție de poveste” apărută în traducere românească la editura Litera este lectură potrivită pentru dumneavoastră.
Cenusăreasa, povestea populară franceză culeasă si transpusă de Charles Perrault pentru a fi citită de părinți copiilor din timpul său a ajuns aproape intactă până în zilele noastre. Sigur, basmul este foarte frumos si se termină cu o nuntă mare și promisiunea unei povesti de iubire veșnice.
De fapt mai toate basmele se termină cu o nuntă mare si plină de fast dar niciodată nu ni se spune ce se întâmplă după ce se termină această petrecere unde, de obicei sunt invitați ”împărați și împărătese din 99 de tări de peste 99 de mări”.
Dar probabil că aici se termină basmul spus ori citit copiilor. Pentru că după ce ei adorm visând frumos poate bunica sau mama ori, chiar sora mai mare care au citit si povestit basmul așa cum l-au auzit si ele în copilărie se întreabă: Bine, bine! Cenușăreasa s-a căsătorit cu bărbatul visurilor sale, dar au trăit ei fericiți până la adânci bătrâneți? După treisprezece ani și jumătate, lucrurile sunt departe de a fi perfecte. Printul, deși o iubește iar ea i-a dăruit trei copii frumosi, ei bine, chiar printul din poveste mai are ochi si pentru alte femei, ca de exemplu miniona ducesă von Lieber. Într-o noapte, nefericită și epuizată, Cenusăreasa se strecoară afară din palat și caută ajutor la o vrăjitoare care, pentru un anumit preț, oferă farmece și poțiuni soțiilor dezamăgite. Dar pe măsură ce ingredientele se adaugă în ceaun, amintirile căsniciei nefericite ies la suprafață, iar Cenușăreasa începe să nu-și mai dorească o poțiune de dragoste; acum, îl vrea pe prinț mort.
Narațiunea începe în universul atemporal al basmelor, cu flash-uri surprinzătoare din diverse epoci, și se termină în Manhattanul zilelor noastre, unde Roland si Jane pun capăt unei căsnicii nefericite iar ea realizează că dincolo de lux, de bani, de palate reale sau imaginare cea mai importantă este dragostea pe care o are pentru copiii ei, puterea de a o lua de la început. Si poate că toate aceste basme cu printese, printi, palate strălucitoare și conduri de argint, s-au născut din nefericirea a generații de oameni care doreau să creadă că într-o zi lucrurile vor fi altfel iar viețile lor mai frumoase chiar dacă această schimbare nu a mai venit. Însă povestea le-a dat puterea să meargă mai departe.
Confuzia dintre vis și realitate, tranziția spontană dintr-un spațiu în altul și dintr-o epocă în alta, metamorfozarea personajelor de la cele unidimensionale din basm la cele complexe din realitate, înlocuirea simbolisticii și a recuzitei au, pe lângă menirea de a captiva și a fascina, pe aceea de a evidenția universalitatea temei. Pentru lectura acestui roman, cititorul are o singură regulă și o singură șansă: trebuie să intre în joc.
Se pot spune multe despre cartea Olgăi Grushin dar eu nu vă mai spun decâ că nu o veți mai lăsa din mână până când nu veți întoarce si ultima pagină.
