Centenar Dinu Pillat – interviu cu fiica sa, Monica Pillat

Articol de Vicentiu Andrei, 19 noiembrie 2021, 18:12

Anul acesta sărbătorim centenarul nașterii marelui scriitor, romancier și eseist Dinu Pillat, unul dintre asistenții lui George Călinescu la catedra de Istorie a Literaturii.

Victimă a regimului comunist, Dinu Pillat este condamnat la 25 de ani de închisoare pentru uneltire împotriva statului în procesul intelectualilor lotului Noica – Pilat.
Opera integrală a lui Dinu Pilat a fost îngrijită de fiica sa Monica Pillat, prozatoare, poetă și membră a Uniunii Scriitorilor și de către George Ardeleanu conferențiar Universitar Doctor în cadrul Facultății de Litere București.
Scrierile lui Dinu Pilat au fost reedidate în ediții bilingve ceea ce arată o nevoie extinsă dincolo de lectură, ca opera sa să fie folosită în cercetarea din învățământul liceal și universitar .
Dinu Pillat se remarcă nu doar prin opera ci și prin felul în care a rezistat regimului penitenciar prin cultură, prin demnitate și credință în Dumnezeu.
Este arestat în anii 50, unul dintre capetele de acuzare fiind legat de ciornă unui roman al său “Așteptând ceasul de apoi“ în care promova teza că fascismul și ar fi avut originea în Uniunea Sovietică.
Securitatea de atunci l-a anunțat pe Dinu Pillat că romanul său a fost distrus dar în anul 2010 manuscrisul este descoperit la Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității.

Romanul vede lumina tiparului la editura Humanitas.

Cu ocazia centenarului Dinu Pillat, realizatoarea Daniela Georgescu a intervievat-o pe Monica Pillat, fiica marelui romancier:

D.G.: Stăm de vorbă cu doamna Monica Pillat, fiica scriitorului Dinu Pillat.
Ati rezumat recent destinul tatălui dumneavoastră prin cuvintele “un stejar într-un ghiveci prea mic“.
Vă invit să ne vorbiți despre realitatea concentraționară subînțeleasă în aceste cuvinte.

Monica Pillat:
Aria de manifestare a tatălui meu de a fost foarte restrânsa, ca un ghiveci dat unui copac, așa se face că a scris puține cărți înainte de venirea urgiei, trei romane de tinerețe pe care a apucat să le conceapă dar după ce s-a intors din închisoare a mai scris trei cărți, o monografie “ Ion Barbu”, un mozaic istorico-literar și un studiu despre Dostoievski.

D.G.:
Lucrează pentru o vreme alături de George Călinescu fiind asistentul acestuia, dar pentru că a fost descendent al Brătienilor a fost dat afară de la catedră.

Monica Pillat:
După ceea nu i s-a găsit alt serviciu decât ca pontator la o fabrică de praf de sânge unde a lucrat până s-a îmbolnăvit de plămâni, abia în anul 1957 George Călinescu l-a readus la Institutul de Istorie Literară și Folclor.
Pot totuși să va spun ca tot răul a fost spre bine, devenind șomer tata s-a ocupat foarte mult de mine, făcea povești pentru mine,le-am desenat și pe urmă adăuga mici comentarii.
Pot să spun că am început să scriu ca să nu uit ce îmi povestea el.

D.G.:
Închis în anul 1959, unul dintre capetele de acuzare fiind romanul sau, “Așteptând ceasul de apoi“.

Monica Pillat:
Este un roman jertfa, nu numai tatăl meu dar și cei care l-au citit au suferit, au fost toți închiși.
Acest roman era despre capcana pe care ideologia legionara a întins-o unor tineri atrași de această ideologie și care au fost crunt pedepsiți în mod critic, au fost pedepsiți în primul rând de autor, tatăl meu adoptând o atitudine foarte
critică față de această mișcare extremistă care și-a revendicat în mod fals ideologia de la principiile moralei creștine.
Mama mi-a spus ca într-o zi se va găsi acest roman și va fi proba nevinovăției sale.
Si așa a fost, cartea a fost redescoperită în arhive după moartea părinților mei.
Tata a fost condamnat la 25 de ani dar cartea a fost la 50.
Titlul este interesant pentru că “Așteptând ceasul de apoi“, nu se referă numai la personajele cărții și la cartea care a așteptat atâta timp.
La lansarea cărții s-a constituit ad-hoc un Tribunal al Apărării, atunci a fost numai un Tribunal al Acuzării menit să îl distrugă și pe el și pe toți intelectualii din lotul Noica – Pilat.

In anul 2010, când se împlineau chiar 50 de ani de la proces, am avut această extraordinară șansă să particip la acest tribunal constituit din intelectualii de elită ai culturii noastre de acum care s-au ridicat în apărarea cărții și a autorului încriminat.

D.G.:
Cine a făcut parte din acest Tribunal al Dreptății?

Monica Pillat:
In primul rând, avocatul de la proces, care avea 100 de ani, apoi a fost Ion Vianu, fiul lui Tudor Vianu, au mai fost Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Dan C. Mihăilescu, George Ardeleanu, el de fapt m-a ajutat foarte mult în reeditarea operei tatălui meu.

D.G.:
V-a povestit despre viata din detenție, atât cât putea sa va povestească, cum a rezistat?

Monica Pillat:
Mi-a povestit că o dată după ce s-a întors de la un interogatoriu de unde a fost extrem de torturat, în celulă a văzut în dreptul geamului pe Isus pe Cruce și atunci a avut revelația că suferința care este dată îl va apropia de Patimile Lui și din acel moment a spus “nicio suferință nu mi s-a mai părut prea mare!“.

D.G.:
Cum a primit familia anunțul condamnării tatăl dumneavoastră la 25 de ani de detenție?

Monica Pillat:
Am visat că eram undeva în noroi sub o ploaie teribilă și cineva îmi spunea “știi că tatăl tău a fost condamnat la 25 de ani de închisoare?” și se termina visul așa.
A doua zi am întrebat-o pe mama dacă este adevărat că tată a fost condamnat la 25 de ani și mama a spus “cine ți-a spus?” …și i-am spus ca am aflat din vis.
Pe urma mama a fost chemată de către ofițer și a întrebat-o “acum ce o sa faci că soțul tău condamnat la 25 de ani ?” și mama a zis “asa cum l-am așteptat 2 ani asa o să îl mai aștept și încă 25”.