Bine de citit: Mercenarii rațiunii
Articol de razvanursuleanu, 26 octombrie 2021, 09:21
Titlul original al romanului este “Il mio amico Stone” și cred că ar fi fost mai potrivit ca traducătorul să nu-l modifice. Stone este un pietroi uriaș care nu scoate niciun sunet, stă aproape tot timpul absolut nemișcat și care se împrietenește într-un mod bizar cu Growman, personajul central al cărții. Această ființă enigmatică își urmărește prietenul peste tot, levitând apatic și impresionând doar prin formă și dimensiuni și care se activează brusc doar atunci când apare o situație periculoasă, pe care o rezolvă de fiecare dată folosind forța brută.
Growman este și el un personaj aparte (pe care l-am perceput drept un melanj d’Artagnan-Porthos foarte reușit) căruia îi ies aproape toate lucrurile pe care și le propune, doar că modul în care se rezolvă este cu totul altul decât cel la care s-a gândit. Mi s-a întâmplat foarte rar să întâlnesc un personaj literar care să fie înzestrat cu atâta noroc de către autor. Growman ajunge în finalul romanului cea mai puternică și bogată ființă din univers, dar dacă stăm și îi analizăm acțiunile vom descoperi că aproape de fiecare dată omul este total depășit de evenimente și habar nu are ce o să se întâmple și ce ar trebui să facă.
Greu de definit genul literar în care se încadrează “Mercenarii rațiunii”… Parte SF, parte fantasy, de fapt un roman clasic și amuzant de capă și spadă cu aromă SF-fantasy, pe care am avut sentimentul că Luigi Menghini l-a scris doar pentru sine, ca să se amuze. Și dacă se întâmplă să apară și unii cititori – printre care mă număr și eu – care doresc să-i împărtășească buna dispoziție, asta e, ghinionul său…
Îmi pare rău că ți-am invadat spațiul privat, Luigi, dar chiar nu aveam cum să te lăsăm să te distrezi de unul singur.
