“Tara noastra aur poarta…”
Articol de dianamatei, 11 martie 2021, 09:56
Milioane de romani au plecat pana astazi sa-si incerce norocul pe alte meleaguri. Iar motivele sunt dintre cele mai diverse. Sau erau pana acum ceva timp. In ultimii ani, lipsa banilor, spun unii, i-a manat pe romani in pribegie. Altii, cu meserii ceva mai…nobile, vorbesc despre dotari, aparatura, tehnologie, conditii de lucru mai bune.
Oana Ursache este unul dintre ei. A plecat, s-a intors, a plecat din nou si iar s-a intors. E romanca dar sta in Spania. Este secretar de stat si are o viata de film. Iar trailerul e cam asa. “Valiza rosie pe care am luat-o la prima plecare si cate lucruri a purtat dintr-o parte in alta…din 2008…ar trebui sa fie pe coperta, inca o mai am…fotografia bunicii mele…sunt multe dureri, n-am avut copiii cu mine de la inceput, multe plecari, multe reveniri, in speranta ca data viitoare va fi mai bine. Copiii sunt acum in Romania, au iesit de pe prispa, au iesit din curte, au plecat dincolo de gard, de ulita”.
Romania este, insa, si aici si acolo. tara este si in noi, cei care ramanem, dar si in cei care se nasc acolo. Si, de multe ori, parintii plecati de ani sunt acuzati ca odraslele lor nu mai invata limba materna. “O parte din ea sta in tara, o parte in afara ei. Pana si a doua generatie a romanilor plecati sunt noii nostri pasoptisti. Sunt direct cetateni europeni. Nu au complexe de inferioritate culturala. Au trait intr-un context si privesc cu foarte mare detasare radacina, tara. Cumva, distanta, da alte definitii cuvintelor patriotism, steag… Romanismul in strainatate este o marca, ne identificam. Trebuie sa ne uitam la toti cu drag dar mai ales la romanii nostri. Sa incercam sa-i intelegem. Tu, la nivelul acela sa inveti o limba straina, o prindeai pe drum, din zbor; era o prezenta de supravietuire. Unii au invatat o alta specializare, cu un alt vocabular specific. Trebuie taiate legaturile cu cealalta limba. Ei si-au protejat copiii de accent romanesc in alta limba. Insa limba materna este o lada cu zestre pe care o dai copilului tau. Ii iei numele”.
Pastram legaturi si nu ne rupem de tara. Poate ne intoarcem sau poate ramanem in pribegie pana la sfarsit. Insa suntem ai tarii si meritam o fata intoarsa. “Departamentul are un rol ca o punte intre ministerele care au ca scop sa se ocupe de un fragment din societate. Noi trebuie sa reamintem ca atunci cand facem o regula, tot timpul sa ne gandim ca unul din trei romani este afara. Romanului din afara nu-i poti cere set de regulamente. Anul trecut am vazut cum singurele legaturi sunt cele de pe net. Sa ne gandim cum putem lasa hartiile sa dispara. Sa ne mutam in online. Trebuie sa ne schimbam un pic. A venit digitalizarea peste noi, este aici si nu mai putem da inapoi”.
Noi vream acasa… Dar avem nevoie…de ce are nevoie diaspora? “Are nevoi de orice are nevoie fiecare. Vrea ca oricare cetatean sa aiba parte de o viata decenta. Un anumit nivel in care saracia extrema, foamea sa nu mai fie. Si nu vrea sa fie salvatoarea neamului. Si mai vrea reguli ca sa se poate intoarce in tara. Pentru ca multi vor sa se intoarca. Unii au si facut-o. Altii au fost nevoiti se reemigreze. Trebuie sa lucram la speranta”.
Diaspora are nevoie de vise si speranta. Dar are nevoie si de lucruri palpabile, vrea sa simta, la propriu, ajutorul. “Departamentul are un buget mai mare un pic fata de cel de anul trecut. E mai bine. Nu in buget sta fericirea ci in capacitatea de absorbtie de fonduri europene, de mobilizare a societatii civile. Sa vedem ce-am facut pana acum si sa masuram. Poate ca n-am facut lucrurile cele mai bune. E o discutie despre bursele copiilor din Ucraina. Sunt o initiativa a statului roman, sunt de importanta strategica. Noi suntem alaturi de toti pasii, care se fac spre o hotarare de guvern in acest sens”.
Cei care au plecat se sprijina si pe noi. Pe noi cei ramasi, poate rude, poate prieteni… O vorba, un tras de maneca, o emisiune la televizor sau un articol in ziar. Trecem peste tot impreuna. Iar noi suntem obisnuiti cu asta, dintotdeauna. “Fara presa, fara societatea civila, fara artisti, mesajul nu ajunge nicaieri. Ar trebui sa colaboram toti. Cu sau fara ministere, cu sau fara bani. Multi am supravietuit, suntem in refacere. Solidaritatea trebuie sa se pastreze in conditii de restrictii. Avem si planul national de redresare si rezilienta. Acolo ne ajuta Europa, ne baga branza in traista. Exista saracie peste tot dar exista un anumit tip de saracie… aia lipsita de speranta in care, oricat ai interveni, nu e destul. Acolo e o intreaga patura de oameni victimizabili; ca vorbim despre exploatare sexuala, trafic, de persoane, criminalitate…”
Despre ai nostri, de afara, am vorbit astazi, In Comunitate, cu Oana Ursache, secretrat de stat la Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni.
