VIDEO: Un an fără PUZ-uri în București!
Articol de dianamatei, 2 martie 2021, 16:30 / actualizat: 3 martie 2021, 12:56
Primarul genral a suspendat PUG-urile de sector, încep discuțiile. Dezvoltatorii sunt nemulțumiți că vor pierde bani, oamenii vor un oraș aerat și bine construit.
Suntem departe de a fi un oraș european deși facem parte de ceva timp din familia lărgită. Construcții haotice pe bani și pile, fără spații verzi și locuri de joacă și recreere.
Emil Ivănescu, Președintele Ordinului Arhitecților din Capitală, ne-a explicat ce este, de fapt, cu aceste PUZ-uri.
„Sunt regulamente. Pe baza lor se realizează coerența unui oraș. Un oraș civilizat are un centru de urbanism al primăriei în care marile direcții sunt date prin aceste entități. Primăria a avut un centru și este foarte necesar când vrei să integrezi lucrurile. Dacă nu vrei ca un oraș să funcționeze integrat, nu creezi așa ceva. A avea un PUG bun reprezintă elementul esențial în buna funcționare a unui oraș.”
Bucureștenii nu mai înțeleg nimic. În timp scurt, în geamul său, pus acolo legal, apare o clădire de birouri, un magazin sau un cartier rezidențial. Îi ia lumina și aerul curat.
„Dacă întrebi un cetățean care trăieste firesc, îl rogi să-ți zică care e imaginea lui și îți va spune: un bloc între două case, două blocuri între case…nu ar mai trebui să existe imagini de genul acesta. Ca să obții asta îți trebuie regulamente bine făcute și explicate, coerente, oamenii să aibă încredere, atât zona investițională cât și zona cetățeanului.
Foarte multe dintre aceste materiale au neîncredere. E foarte greu să fie acceptate de toată lumea. Trebuie să câștige toate părțile ale unui oraș: mediul investițional, societate civilă și cetățean.”
Oamenii vor spațiu, investitorii vor bani, iar aceste două părți pot câștiga amândouă.
„Bucureștiul e o sumă de realități complexe, este foarte greu să zici segmentul ăsta e într-un fel sau altul. Totul constă în transparență și coordonare. Dacă se reiau, dacă aceste comisii nu vor conține specialiști reali, vom avea același rezultat ca până acum. Poate că vor fi bune în ideea încrederii.
Bucureștiul trebuie să fie coerent. PUZ-urile au hibele lor. Trebuie să existe un PUG bine făcut. Există parteneriate public private care aduc bine pentru cetățean; converg mai multe entități. Ar trebui să învățăm din experiența altor orașe din lume. Când vrei ceva, oferi ceva. Dacă vrei să construiești un cartier oferă și un centru de zonă.”
Toată această situație, vine din…negura timpului. Abilitatea noastră de a ne…învârti…a dus la urâțirea orașelor, din păcate, doar în detrimentul nostru.
Arhitectul Teodor Frolu continuă firul poveștii.
„Noi trăim într-un spațiu geografic la o intersecție de drumuri importante. Noi ne-am dezvoltat abilitatea care se numește descurcăreală. Și are 2 direcții: inovația sau smecheria și coruptia. Urbanismul este un exemplu de oportunism care alunecă în zona de corupție. Pornește de la un sistem sofisticat; terenurile prin modul de transfer …tot acest proces a dus la acești monștri. O dată creată premiza, printr-un context se va pune presiune pe regulamentul de urbanism. Este un lanț al slăbiciunilor în finalul căruia toată lumea are de pierdut: oamenii și orașul. Singurul care câștigă este speculantul.”
Iar ideea sa despre aceste PUZ-uri este simplă.
„Puz-ul unui sector este o aberație. Nu există așa ceva nicăieri în lume. Ba s-a ajuns la situația în care dezvoltatorul oferă astfel de act. Puz-ul nu ține cont de vecinătate; nu se leagă. Trebuie oprit acest sistem. Și se întâmplă. Puz-urile sunt anti-dezvoltare.”
Un oraș trebuie să îmbine vechiul cu noul, însă noul nu trebuie să încalece vechiul. Cladirile noi, multe dintre ele de birouri, aduc, ce e drept, bani, însă și cu cele vechi se poate face acest lucru. Nu-i nimic perfect dar totul e perfectibil.
„Nu există clădiri model. Dacă la privat avem extreme, la stat nu avem așa ceva. Este o greșeală majoră. OAR-ul are un rol important și poate să ajute prin concursuri obligatorii. Numai prin concurs poți ajunge la clădiri care au valoare în oraș. Până acum administrația publică era văzută ca un administrator de bloc: are niște bani și întreține.
Orașul este o afacere dar nu în sens românesc. Ambii parteneri trebuie să câștige. Și apoi se va mai face un bussines de succes. Un primar trebuie să spună că face o zonă care să producă mai mult: servicii, programe culturale, în beneficiul comunității. N-am văzut un primar care să-mi spună câți bani a câștigat orașul. Am ăzut doar anunțuri cu câți bani s-au investit, câți s-au cheltuit.”
Rămânem fără PUZ-uri un an. Am putea spera că nu mai apar clădiri peste noapte, în locuri total nepermise, construite la limita legii. Sau, am putea spera că, dacă vor mai exista, vor fi făcute de oameni care se pricep și cu legi aplicate.
Ce e bun și rău în PUZ-urile de sector ne-au explicat, În Comunitate, Emil Ivănescu, Președintele Ordinului Arhitecților din Capitală, și arhitectul Teodor Frolu.
