Bine de citit: “Niciun ban în plus, niciun ban în minus”
Articol de razvanursuleanu, 2 februarie 2021, 10:10
Romanul lui Jeffrey Archer mi-a fost recomandat de cineva în care am încredere că știe să facă o selecție literară. Singura problemă era că în Jeffrey Archer nu prea aveam eu mare încredere. Despre el, țineam minte că fusese politician și că în urmă cu mulți ani încercase în parlamentul britanic să găsească o formă prin care accesul în muzee să fie gratuit. Asta nu era rău, doar că în anii următorii a devenit unul dintre profilele clasice de politician. Proces, condamnare pentru obstrucționarea justiției, închisoare. Așa că nu am fost interesat vreodată să citesc ceva de Archer, sincer nu prea doream să dau peste obișnuitele memorii politice auto-apreciative sau peste romane scrise în perioada de detenție, eventual de către un coleg de celulă.
Am mers totuși pe mâna persoanei care mi-a recomandat cartea și am citit “Niciun ban în plus, niciun ban în minus”, despre care aflasem și că este lucrarea sa de debut.
Superbă carte. Am remarcat încă de la început cu câtă ușurință conturează autorul personajele, de multe ori acest lucru reprezintă o problemă pentru scriitori, pur și simplu nu reușesc să descrie protagoniștii – nici măcar într-un anumit cadru sau context – în așa fel încât aceștia să se fixeze bine în mintea cititorului pe întreg parcursul cărții.
Romanul este foarte bine echilibrat. Jeffrey Archer știe și ce să scrie, și cum să o facă. Intriga, umorul, secvențele de acțiune sau momentele de respiro, toate sunt realizate cu nimic mai puțin decât măiestrie literară. Indiscutabil, Archer va rămâne în istorie ca un scriitor excepțional, și nu ca un politician de clasă, așa cum poate că și-ar fi dorit. Dealtfel, într-un articol apărut în 1990 în “The New York Times Magazine”, am găsit o caracterizare care consider că îl definește perfect: “Marea contradicție a vieții lui Jeffrey Archer este că singurul lucru pe care a încercat cel mai mult să-l facă, și anume să devină un politician de success, a fost și singurul lucru pe care în mod semnificativ nu a reușit să-l realizeze”.