Mesajul electoral al Alinei Geonea, candidat independent la Camera Deputaților

Articol de Vicentiu Andrei, 11 noiembrie 2020, 08:27 / actualizat: 12 noiembrie 2020, 8:35

“Alege să alegi…

Campania electorală a început. Pandemia de COVID lovește necruțător. Și în România și în celelalte state. Dacă unele state se preocupă de adoptarea unor măsuri pentru protecția propriilor cetățeni, România se preocupă de…alegerile parlamentare. Și, președintele și premierul și partidele politice au un singur scop: alegerile. Par că nu se gândesc deloc la populație. Sau, se gândesc însă au o manieră foarte ascunsă de a o arăta. Populația își exprimă nemulțumirea. Însă, o parte din vină ne aparține.

În acest context, fiecare actor politic, partid politic sau persoană fizică vine cu o ofertă. Unii vin cu oferte de nerefuzat. Alții cu promisiuni. Conform obiceiului vor rămâne promisiuni pe care vor încerca să le pună în practică, probabil, la următorul ciclu parlamentar.

Pentru că sunt candidat independent și nu am sprijinul unui partid politic (sincer, nici nu mi-l doresc!) consider că este onest să prezint câteva dintre obiectivele mandatului de deputat de București. Altfel spus, care sunt liniile directoare ale mandatului meu de deputat.

Fără imunități pentru parlamentari…

Este un proiect la care țin foarte mult. De ce? Pentru că generează discriminare și este rezultatul imposturii. Actuala legislație stipulează, printre altele, faptul că parlamentarii (senatori și deputați) beneficiază de imunitate parlamentară. Adică, sunt mai speciali decât restul cetățenilor.

Concret, dacă un parlamentar este anchetat de o autoritate a Statului Român în urma săvârșirii unei fapte penale (evident, cu prezumția de nevinovăție!), atunci respectiva autoritate este obligată să se adreseze Parlamentului (Senat sau Camera Deputaților!) și să solicite ridicarea imunității. Practic, să ceară voie să îl ancheteze pe presupusul vinovat. Potrivit legii în vigoare, comisia de specialitate se întrunește, deliberează și emite un punct de vedere. Propune sau respinge ridicarea imunității. Apoi, plenul decide.

Aici, intervine „calitatea de special” al parlamentarului. În lumea reală (în care trăiesc toți cetățenii României!), autoritățile Statului – când constată încălcarea legii – pornesc ancheta penală. Dar, pentru parlamentari acest principiu nu se aplică. Este corect? Nu. Nu este nici corect și nici moral. Și, mai mult, generează discriminare.

Evident că parlamentarii se apară susținând că pot exista derapaje ale autorităților Statului. Din nou, avem parte de o ipocrizie maximă. Din moment ce Parlamentul este autoritatea care legiferează și dispune de comisii de control, cum se poate așa ceva? Sau, se poate. În cazul în care Parlamentul nu își îndeplinește toate obligațiile ce decurg din lege.

Mai mult, parlamentarii pornesc de la premisa că Statul este corupt. Or, în această situație hoțului de hoț îi este frică, nu?

Nici măcar imunitatea parlamentară în privința declarațiilor politice nu sunt de acord să existe. De ce? Din simplul fapt că senatorii și deputații sunt modele pentru societate (cel puțin așa ar trebui să fie!). Or, în această situație de ce declarația politică trebuie să folosească injurii sau atacuri la persoană ori la familie? Utilizarea unui asemenea limbaj este nu numai o dovadă de educație a parlamentarilor, ci și modul în care, din păcate, înțeleg să își exercite mandatul. O manieră care lasă de dorit.

Prin urmare, pentru mine, deputat de București, este prioritar ca parlamentarii să nu beneficieze de asemenea imunității care nu reprezintă nimic altceva decât paravanul în spatele căruia se pot face aranjamente care depășesc cadrul legal.

Fără bani pentru partidele politice…

Partidele politice parlamentare beneficiază, potrivit legii, de o sumă de bani. Ei îi spun subvenție. Practic, primesc sume considerabile de bani pentru a putea exista. Pentru a-și închiria sedii și mașini. Pentru a plăti salariile angajaților. Unii dintre ei au închiriat vile și mașini de lux. Vorba aia…adevărați sociali democrați, nu?

Din nou, discutăm de o discriminare. Partidele politice beneficiază de subvenție, în timp ce parlamentarii independenți nu beneficiază de o asemenea subvenție. Nu este corect. Dar, ca să fiu mai explicită, nu este normal să existe această subvenție. De ce? Din simplul fapt, că cetățenii nu sunt obligați să susțină financiar partidele politice. Partidele politice pot fi susținute financiar prin donații transparente din partea mediului de afaceri și cotizații ale membrilor.

Oare milioanele de euro plătite anual către întreaga clasă politică nu ar putea avea o altă destinație? De ce partidele politice nu au dat dovadă de solidaritate și nu au returnat statului subvențiile primite? Măcar în contextul pandemiei. Din păcate, partidele politice dau dovadă numai de ipocrizie, impostură și dublu limbaj. Și, fac acest lucru permanent.

Cum ar fi dacă milioanele de euro pe care partidele politice le toacă anual ar fi direcționate către domenii strategice? Către educație? Sau, către sănătate? Sau, către persoanele defavorizate? Domenii ar fi multe. Însă, pe acest subiect niciun lider politic – în special cei social-democrați – nu scot un cuvânt. De ce? Pentru că sunt impostori și nu îi interesează decât de imunitățile și subvențiile lor. Imunități și subvenții la umbra cărora să își continue propriile afaceri la limita legalității.

Deci, la pachet cu eliminarea imunității parlamentare, voi susține și eliminarea subvențiilor pentru partidele parlamentare pentru că ea – subvenția – este dovada cea mai elocventă de ipocrizie și impostură. Mai ales, într-o țară cu resurse limitate, cu un buget nu foarte generos, cu multe discrepanțe între cei bogați și cei sărăci, într-o țară în care clasa de mijloc este subțire. La fel de subțire precum gheața pe care pășesc impostorii din clasa politică.

Lupta împotriva violenței domestice…

Este un alt domeniu asupra căruia impostorii din Parlamentul României nu scot niciun cuvânt. Asta, deși statisticile sunt îngrijorătoare. La fel și implicațiile pe termen lung atât asupra persoanelor supuse direct violenței domestice, cât și a victimelor colaterale.

De ce nu prezintă interes? Ar putea fi multe explicații. Poate că nu îi interesează sau poate că nu este un subiect atât de generos din punct de vedere…buget. Este de domeniul evidenței că între 2-3 posturi calde remunerate corespunzător sau 2-3 acțiuni de lobby la fel de generoase pentru beneficiari, cine să își bată capul că violența în familie.

Însă, din păcate, violența în familie există! Există și produce efecte majore la nivel de societate, dar și de individ. Cât de extins este acest fenomen? Datele statistice oferite de Poliția Română demonstrează faptul că, în primele 7 luni ale anului 2020, au fost emise 4.856 de ordine de protecție provizorii, conform Legii pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, vizând 5.040 de persoane.

Din acest număr, în proporție de 96% autorii sunt bărbați, 147 de femei, dar și 11 mminori – 9 băieți și 2 fete.

Numărul victimelor se ridică la 5.431 de persoane, dintre care 4.606 dunt femei, 450 bărbați și 275 de minori (180 băieți și 105 fete). De asemenea, Bucureștiul conduce – dacă putem spune așa – în topul orașelor în care au fost emise cele mai multe ordine de protecție provizorii – 602 – , fiind urmat de Vaslui (232) și Brașov (202).

Din nefericire, de cele mai multe ori cazurile de violenţă domestică nu sunt raportate nici poliției, nici vreunei organizații de sprijinire a victimelor şi astfel, nu pot fi combătute, rămân ascunse şi se perpetuează. Se perpetuează și generează comportamente în lanț care amplifică acest fenomen.

Este cazul să ne implicăm pentru că acest subiect, al violenței domestice în familie, va fi unul dintre prioritățile mandatului de deputat de București!

Alina Geonea
Deputat de București”