VIDEO: Copii, nu dosare! Oameni, nu numere!
Articol de cristina.toma, 20 octombrie 2020, 16:26
Cât de solidari mai sunt românii la necazurile semenilor lor și cât de curajoși încât să ajute și chiar să schimbe în bine un destin? Proverbe avem multe care ne îndeamnă să îi ajutăm pe cei de lângă noi aflați în necaz, dar oare cine le mai ascultă și cât?
Tocmai de aceea, invitatea emisiunii „În Comunitate” de astăzi a fost doamna Maria Mădălina Turza, președinte al Autorității pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopție.
Adopțiile sunt un subiect delicat în România. Despre procedura ce trebuie urmată de cei care doresc să înfieze un copil se știe că este destul de greoaie și dificilă, dar există și multe mituri în jurul acestor acestor demersuri.
Mult mai dificilă pare a fi procedura de potrivire, de alegere a unui copil și, ce este cel mai important, în sistem nu sunt suficienți copii adoptabili. Însă ceea ce făcea ca situația să devină dificilă erau dosarele acestor copii ce erau alcătuite destul de ambiguu.
În general, managerii de caz se străduiau să reintegreze copilul în familia biologică, chiar dacă această familie nu îți rezolvase poblemele care au dus la luarea copilului din familie și plasarea la un asistent maternal sau un centru social.
Trebuia urmărită foarte atent legătura copilului cu familia biologică, de câte ori părinții s-au interesat de el. În multe situații, părinții sau cel mult o rudă suna copilul sau doar asistentul maternal o dată sau de două ori pe an și această convorbire scurtă, de obicei, era considerată de managerul de caz ca fiind o legatură cu copilul. Astfel, mulți copii erau pur și simplu „uitați” în sistem.
Pe de altă parte, modul în care erau prezentați copiii pe profilul public, cu probleme de sănătate și comportament, erau exagerate. Unele diagnostice erau puse copiilor foarte lejer astfel că un copil care avea o tulburare emoțională era prezentat ca având ADHD, de exemplu.
Managerilor de caz li s-a dat un termen de rezolvare a cazurilor. Și astfel, după ce mai multe dosare au fost reverificate, de la aproximativ 3000 de copii adoptabili s-a ajuns la cifra de aproximativ 8000 de copii care sunt gata să meargă în familii.
Partea cu potrivirea dintre părinții adoptatori și copiii ce urmau să fie adoptați nu era foarte clară. Chestionarul și întrebările pe care le cuprindea îi puneau practic în incurcătură pe părinții adoptatori.
Au fost și părinți care, în ciuda celor scrise în dosarele copiilor și prezentările din profilul public, au avut curajul să se întâlnească cu acei copii și au avut surpriza să cunoască niște copii total diferiți față de descrierea lor de pe profilul public și dosar.
Mădălina Turza a precizat că este de dorit ca părinții adoptatori să nu se lase descurajați de ceea ce scrie în dosar, ci să meargă să se întâlnească cu acei copii pentru că vor avea o surpriză plăcută.
O altă preocupare a Autorității pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităti, Copii și Adopții este aceea de înființare la nivel comunitar a serviciilor pentru persoane cu nevoi speciale, copii și adulți.
Astfel de oameni adesea sunt izolați de societate și familiile lor privite cu suspiciune. Însă aceste familii, care au un membru cu nevoi speciale, fie el copil sau adult, sunt adesea suprasolicitate și nu mai fac față. De aceea, înființarea Centrelor de Respiro sunt o necesitate.
Centrele de Respiro sunt centre cu personal specializat, unde persoanele cu nevoi speciale pot rămâne o perioadă determinată pentru ca familia să poată să rezolve niște probleme fără teama că membrii de familie cu probleme speciale vor rămâne singuri și neajutorați. Însă, în societatea românească, persoanele cu nevoi speciale sunt încă destul de greu acceptate.
Un alt obiectiv al Autorității pentru Drepturile este și acela de a crea un cadru legal de acțiune și intervenție în cazul copiilor care au fost traficați și recuperați de autorități. Chiar dacă cei care ajung în sistemul de asistență socială sunt luați din familie din cauza unor rele tratamente, în cazul copiilor traficați lucrurile sunt mai complicate din cauza traumei prin care au trecut.
De aceea, era nevoie de un serviciu special care să se adreseze în mod deosebit acestor copii, care să îi și ajute să își revină din traumă, lucru care nu este ușor și care cere mult timp. Este o problemă foarte gravă, iar aceasta trebuie să fie rezolvată și prevenită.
Autoritatea pntru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții și-a stabilit ca obiective de viitor: să continue proiectele, să continue să simplifice procedurile de adopție, direcțiile de asistență sociala să înființeze servicii dedicate persoanelor cu nevoi speciale și să îmbunătățească serviciile sociale.
