Naşterea Maicii Domnului şi Sfinţii şi Drepţii părinţi Ioachim şi Ana

Articol de , 9 septembrie 2020, 17:56

Prima sărbătoare cu cruce roşie a noului an bisericesc, ce începe pe 1 septembrie, este Naşterea Maicii Domnului, prăznuită pe 8 septembrie, numită şi „ziua harului” ca începutul operei de mântuire. Ea este începutul bucuriei în lume şi înseamnă naşterea nădejdii noastre şi semnifică actul recreării sau al răscumpărării omului. Maica Domnului este scara pe care Hristos – Dumnezeu a coborât în lumea noastră, luându-şi trup din Fecioara Maria prin lucrarea Sfântului Duh. Ea este însă şi scara pe care sufletele noastre se pot înălţa în Împărăţia cea veşnică a iubirii Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, urmându-i exemplul de vieţuire întru sfinţenie şi curăţenie sufletească şi trupească. Fecioara Maria este singura care a arătat ce este de fapt natura omenească, realizând pe deplin „ideea divină” de om. De aceea este modelul ideal al umanităţii. Semnificativ este faptul că ultima sărbătoare mare a anului bisericesc este Adormirea Maicii Domnului a cărei icoană ni-L arată pe Mântuitorul Iisus Hristos purtând în braţe, ca un copil, sufletul Maicii Sale, al cărei trup L-a înălţat şi pe el la ceruri, aşezând-o pe Sfânta Fecioară de-a dreapta Sa.

În calendarul romano-catolic sărbătoare aceasta este numită Naşterea Sfintei Fecioare Maria.

sursa: crestin ortodox.ro

Maica Domnului s-a născut din părinţii Ioachim şi Ana ca rod al rugăciunii lor, prin lucrarea minunată a lui Dumnezeu, întrucât, fiind înaintaţi în vârstă, ei nu ar fi putut să mai aibă copii. Deşi Ioachim provenea din casa lui David iar Ana din cea a lui Aaron, aşadar din neamuri împărătesc şi preoţesc, erau ocărâţi de cei ce trăiau în Legea Vechiului Testament care socoteau pe cei fără copii ca fiind lipsiţi de binecuvântarea dumnezeiască. Pentru felul lor de a trăi, cei doi sunt numiţi atât când sunt amintiţi la finalul Sfintei Liturghii, cât şi în calendarul ortodox pe 9 septembrie: „Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana”, ei fiind bunicii Domnului Hristos. Cei doi au mulţumit lui Dumnezeu pentru nepreţuitul Său dar de a le da pe Fecioara Maria şi prin faptul că şi-au respectat făgăduinţa făcută Lui, că dacă vor avea un copil îl vor închina Domnului. Aşa că au dus-o la vârsta de 3 ani pe Maica Domnului la Templul din Ierusalim, unde se va pregăti să devină templul viu în care Hristos va lua firea omenească pentru a o îndumnezei.

Despre tainica lucrare a lui Dumnezeu de a o alege pe Sfânta Fecioară Maria pentru mântuirea umanităţii căzute în Adam, Sfântul Grigorie Palama spune: „Căci pe aceasta Dumnezeul nostru o alesese dintre cei din veac şi o prehotărâse înainte de veci spre mântuirea şi rechemarea neamului nostru omenesc, nu simplu dintre cei mulţi, ci dintre cei aleşi, minunaţi şi vestiţi din veac pentru bună credinţă şi pricepere, ca şi pentru obiceiurile, cuvintele şi faptele lor de folos comun şi iubite de Dumnezeu”.

Rolul deosebit al Sfintei Fecioare Maria în iconomia mântuirii noastre, precum şi semnificaţiile adânci ale praznicului Naşterii Maicii Domnului sunt exprimate şi în Troparul sărbătorii: „Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru. Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică.”

Sfinţii Ioachim şi Ana sunt consideraţi ocrotitorii familiei şi mijlocitori la Dumnezeu pentru familiile creştine care doresc dobândirea de prunci sănătoşi.

Provenind din ebraicul „Aia”, numele Maria se tâlcuieşte „Doamna”, fiindcă ea, ca Maică a lui Dumnezeu, stăpâneşte peste zidirea cerească şi pământească. Sfântul Grigorie al Neocezareii spune despre acest nume: „Căci Maria, cea aleasă, se tâlcuieşte luminare”, de vreme ce etimologia îşi are izvorul în lumina cea curată şi este, precum zice Împăratul Solomon, „strălucirea luminii veşnice”, ca desăvârşire a înţelepciunii.

Ana, unul dintre numele cele mai larg răspândite în întreaga lume creştină este tot de origine evreiască, mai exact de la Hannah, nume înrudit cu masculinul Anania (Hananyah) şi având semnificaţia „Iahve (Dumenzeu) a avut milă“, sau „Iahve s-a îndurat“.

Numele Ioachim n-are corespondent feminin, originea lui este, de asemenea, evreiască (Jehojakim), şi are semnificaţia „Iahve a îndreptat”, sau „Iahve a ridicat”.