Bine de citit: “Dragă domnule Henshaw”
Articol de razvanursuleanu, 28 aprilie 2020, 17:07
Citind această carte, scrisă de Beverly Cleary, mi-am dat seama că adulții nu sunt niște copii care au uitat să zboare, nu au cum să fie, cei mai mulți dintre ei. Bineînțeles că și-ar dori ca lucrurile să stea așa, să fie toți Peter Pan sau Tinkerbell, să aibă mereu aripi de copii despre care să uite doar pentru o vreme unde anume sunt prinse de umeri și la ce folosesc. Și mi-am mai dat seama că pentru cei mai mulți dintre oamenii aceștia mari, lucrurile stau chiar un pic mai rău. Nu numai că au uitat să zboare, dar au uitat până și momentul în care aceste aripi ale copilăriei le-au dispărut cu totul.
Norocul lor, al tuturor bătrânilor uituci de douăzeci sau de optzeci de ani, este că pe deasupra capetelor le mai trece din când în când cineva pentru care nu mintea, ci spiritul copilăriei a rămas neschimbat. Persoană atemporală, trece bătând din aripi și împrăștiind tinerețe, zboară privind mereu lumea prin ochi inocenți și încercând să îi alunge decrepitudinea prin doar simpla prezență, care ar trebui să fie de ajuns, dacă oameni își fac timp să ridice privirea. Sau să își aplece privirea și să citească.
Beverly Cleary, autoarea cărții “Dragă domnule Henshaw”, a împlinit acum câteva zile o sută patru ani. Și este în continuare mai tânără decât cei mai mulți oameni pe care i-am cunoscut sau despre care am auzit.
Păi dacă încă zboară, cum ar putea fi altfel?
Ca să fii mereu tânăr, nu este îndeajuns să te crezi tânăr, sau să citești cărți despre copii și adolescenți. Și nici măcar nu este îndeajuns dacă te apuci să scrii cărți despre ei. Pentru că poți scrie o carte despre Everest fără să fi văzut vreodată cum arată un munte.
Când distinsa doamnă împlinise un secol de zbor, în urmă cu patru ani, a fost întrebată ce fel de cărți a scris de-a lungul vieții.
Și Beverly Cleary a răspuns “Books about kids like us”.
“Dragă domnule Henshaw” este una dintre aceste cărți.
