Presiunea socială, factor principal de stres
Articol de bucurestifm, 12 decembrie 2019, 11:04
La nivel social, tendința este de a pune totul în cutii, bine organizate, cu etichete, pentru a avea ordine și disciplină. Orice iese din standard, trebuie adus imediat la „normal”, indiferent dacă se potrivește acolo sau nu. Este puternic impusă regula aceasta de a pune o etichetă oricărui lucru sau eveniment, de a îl pune într-un cadru familiar care nu prezintă riscuri.
În opinia psihologului, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), nicio acțiune din societate nu rămâne neetichetată, oamenii find în permanență ghidați să judece orice afirmație, gând, acțiune, sentiment, dezvoltându-se astfel un factor de stres foarte puternic și totodată straniu, pe care îl numim presiune socială. Dacă nu etichetăm, automat societatea va considera că e ceva în neregulă cu noi și astfel va pune presiune pentru a reintra în turmă.
„Aud tot mai des, în cabinet, clienți care parcă au povești trase la indigo: Cunosc un om fain, ne întâlnim, ne simțim bine. Continuăm discuțiile, întâlnirile, totul fain și frumos. La un timp după, îi povestesc unei prietene despre asta și prima întrebare este: „Și???”… (tare aș vrea să pot pune efectele audio pentru întrebarea asta). Ceva mai târziu, alte 5 persoane îmi pun aceeași întrebare. Neștiind ce să le răspund, fiind încă totul foarte la început, încep să mă întreb dacă ar trebui să fie un „și”. Oare sunt eu ignorantă, sunt superficială? Ar trebui oare să îi pun o etichetă? Ar trebui să o numesc relație, cuplu, altfel?
Adevărul este că nu, nu ar trebui să ne grăbim să definim lucrurile. Nu totul trebuie să aibă o etichetă. În nici un caz de la început. Unele lucruri sunt cum sunt și asta e minunat”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Planul nostru de viitor este spulberat de presiunea socială
Totodată, specialistul consideră că este nevoie mai degrabă să ne lăsăm să le trăim, în loc să căutăm din start să le spunem cumva. Nu ajută să ne grăbim să îi spunem relație, cuplu, profesie ori carieră, când încă suntem la primii pași ai unui lucru pe care abia începem să îl cunoaștem și pe care poate o să îl construim într-un orizont de timp.
“E bună o viziune de viitor referitoare la modului în care vrei să arate viața ta peste x număr de ani. Planul însă este diferit de momentul prezent. Ține minte planul și până atunci trăiește în prezent. Dacă oportunitățile și persoanele din prezent vor duce către planul de viitor, minunat! Dacă nu, ce rost are să trăiești numai cu gândul în viitor, când clipa prezentă poate fi plină de clipe faine care, deși nu au nevoie de etichetă, pot avea o contribuție frumoasă asupra prezentului? Să ne amintim să trăim în prezent și să ne mai și bucurăm de ACUM!”, conchide psihologul Andra Tănăsescu.
