Specialitate bucureșteană: carul înaintea boilor!
Articol de Mircea Apostolescu, 12 noiembrie 2019, 13:05 / actualizat: 12 noiembrie 2019, 14:58
Avem o specialitate, noi, în București, una care ne individualizează profund. Este un adevărat talent, acela de a pune carul dinaintea boilor, cum se zice în popor, pentru a ne mira, mai apoi, că nu merge.
Mai precis, este vorba despre a pune autobuzele înaintea benzii unice pentru transportul public. Avem 400 de autobuze noi, Euro 6, vom mai primi 100 de autobuze electrice, 100 de troleibuze și 100 de tramvaie. Dar toate aceste mijloace de transport moderne nu au pe unde să circule.
Studiu de caz
Pe la ora 09:30, toate autobuzele liniei 300, care fac legătura între Piața Chibrit și Bulevardul Nicolae Bălcescu, treceau spre centru. Succedare ireproșabilă în stații, un an obuz la fiecare 5 minute. Numai că pe sensul opus, spre Chibrit nu venea nici un autobuz. Stațiile erau pline și oamenii au așteptat o jumătate de oră până să apară un 300. Desigur, primul autobuz a fost plin, călătorii s-au înghesuit, s-au împins, s-au călcat pe picioare. La două minute după primul autobuz, a sosit cel de-al doilea, care nu a mai fost atât de plin, iar, la un minut în spatele acestuia, a venit cel de-al treilea 300, care era gol.
De ce se întâmplă asemenea desincronizări? Nu este vina șoferilor, care ei iau papara, le traseu de la călători, iar, la capăt de linie, de la controlorii de trafic, pentru că au ajuns prea grupați.
Aceste așteptări de o jumătate de oră, care le dau argumente celor care spun că transportul public nu ar fi o alternativă reală la cel individual, aceste așteptări, deci, sunt cauzate de lipsa benzii unice pentru transportul în comun. Pentru că, de la Piața Victoriei, pe Bulevardul Lascăr Catargiu, pe Magheru și, apoi, pe strada Episcopiei, autobuzele liniei 300 rămân blocate în traficul general.
Tramvaiele liniilor 24 și 45
Tramvaiele liniilor 24 și 45, care fac legătura între cartierele Chitila, respectiv Dămăroaia și Vasile Pârvan, respectiv Gara de Nord, suferă și ele de o lipsă a ritmicității la sosirea în stații.
Dacă ai pierdut un 24, nu mai stai în stație să-l aștepți pe următorul. Te duci, îți faci cumpărăturile, că ai timp în 20-25 de minute, până vine următorul. Nu?!
De ce?
Pe de o parte, este vorba despre mașinile care intră pe calea de rulare a tramvaielor, în special sub Podul Constanța, dar și pe Bulevardele Bucureștii Noi și Ion Mihalache.
Pe de altă parte este vorba despre calitatea deplorabilă a căii de rulare a tramvaielor.
Deși echipele de intervenție ale STB cârpesc mereu liniile, din cauza rupturilor, tramvaiele se clatină, sar, se scutură din toate încheieturile, scrâșnesc și gem din rărunchi, de parcă ar sta să se destrame în bucăți.
Cu toate că vatmanii nu rulează cu viteze mari, o călătorie cu un tramvai al liniilor 24 sau 45 este o experiență plină de adrenalină. Te simți de parcă ai fi într-un montagne-russe și trebuie să te ții bine de bare, ca să nu fii aruncat pe jos.
Nu aceeași este situația după ce treci de Piața Victoriei. Pe Buzești-Berzei, până la Vasile Pârvan, calea de rulare a tramvaielor a fost refăcută, în vremea lui Sorin Oprescu, odată cu lărgirea părții carosabile.
Deci, de la Victoriei, aceleași tramvaie vechi merg cu viteză și lin de parcă ar fi răpciuga căreia Făt Frumos i-a dat jăratec și s-a transformat într-o mândrețe de armăsar.
Concluzia ce se impune cu necesitate este aceea că degeaba investim în mijloace de transport în comun moderne și nepoluante, dacă nu avem determinarea de a merge până la capăt cu benzile dedicate pentru transportul public și dacă nu investim în modernizarea infrastructurii tramvaielor.
Putem să avem 1000 de autobuze noi și 1000 de tramvaie noi, nu vom avea un transport public predictibil și civilizat, care să constituie o alternativă reală la cel individual, câtă vreme aceste mijloace de transport minunate vor sta blocate în traficul general și vor merge cu greu pe linii nemodernizate.
