”Homeric” o incursiune în Bucureștiul fantastic

Articol de cristina.toma, 28 septembrie 2019, 09:16 / actualizat: 28 septembrie 2019, 13:29

O carte pe care nu ar trebui sa o lasati necitita în aceasta toamnă, mai ales dacă sunteți îndrăgostiți de Bucuresti si istoria lui este romanul ”Homeric”, scris de Doina Ruști și apărut la editura Polirom.

Personajul ce deschide povestea ce se petrece undeva în mahalaua Gorganului în epoca fanariotă este frumoasa Despina Băleanu, o domniță care purta rochii de mătase șoptitoare care pe lângă frumusețea cu care era înzestrată avea un farmec deosebit care ținea omul în loc, asemeni unei flori denumită sângele-dracului. Aceasta din urmă era de un roșu aprins și primul reflex al oricui o vedea era aceea de a o mirosi. Insă parfumul acesteia aproape că îți întuneca mințile.

Oficial Despina Băleanu era fiica boierului Băleanu. Acesta la un an după ce soția îi plecase de acasa se pomenise cu un om înalt care îi înmână un copilaș În cele din urmă el accceptă sa ia fetița pe care o crește ca pe fiica lui deși știa că între ei nu este nici o legătură de sânge. Aceasta devine o domnișoară fermecătoare care primește daruri scumpe și bizare dar nimic nu este ceea ce pare a fi. Totul se petrece într-un spațiu situat între Gorgan și Cotroceni, locuri unde pe vremuri au fost codri populați de ființe fantastice care însă pare că nu au pierit odată cu dispariția acelor păduri ci ,,mai degrabă par a se fi metamorfozat. Astfel o lume întreagă ia naștere sub ochii noștri, o lume populată de ființe fantastice întrețesute de magia poveștilor. Iar aceste ființe aparțin tuturor regnurilor-de la vegetal, cum este floarea ”sângele dracului” care deschide porți dar spre o altă lume. Întră în scenă rând pe rând ghicitoarea Ciptoreanca, Mărmănjica cea cu ochi nestăpâniti și care înspăimântă pe oricine o privește și poate de aceea este veșnic neiubită. La fel de straniu este și bătrânul care o însoțește și despre care se spune că fusese cândva profesor la Viena. Mai intră în scenă și Ahmet un aventurier venit tocmai din Levant. Destinele acestora se încruicisează încă dinaintea nasterii lor, perpectivele se schimbă ca într-o horă a fantomelor și totul devine o vrajă care pur si simplu absoarbe mintea cititorului și il poartă pe drumuri nebăniute asemeni epoeelor lui Homer.

Se pot spune multe despre cartea Doinei Ruști dar eu nu va mai spun decât că nu o veti lasa din mână până când nu veți întoarce si ultima pagină.