Bine de citit: Antologia “CĂLĂTORII ÎN TIMP”

Articol de razvanursuleanu, 25 februarie 2019, 08:28

Felicitări Antuzei Genescu atât pentru traducerile sale deosebite cât și pentru realizarea seriei de antologii cu texte scrise de autori români.

“Între cer și pământ…” de Liviu Radu

“Spiritismul a fost sprijinit cumva de inventatorii mașinii timpului ca să-și rezolve treburile.” Mai mult decât atât, “echipele care lucrează cu dispozitivul de călătorit în timp n-au voie să destăinuie că vin din viitor, sunt obligate să susțină că sunt spirite din trecut”. Ahaaaa… Carevasăzică, atunci când plătești 10.000 de euro ca să-ți spună Mama Omida că te pune în legătură cu stră-străbunicul tu de fapt o să stai de vorbă cu Picard.

Nota 9,3

“Cronogeneză” de George Lazăr

Back to the future și forward to the past, easy peasy, doar să ai la dispoziție o crononavă performantă și un explorator priceput la butoane. Excelentă povestire.

Nota 9,3

“Transparenți și supraconductori” de Cristian-Mihail Teodorescu

Recunosc, am stat cu ochii închiși atunci când am citit pasajele guvernate de argumentațiile științifice (Cristian-Mihail Teodorescu este fizician și nu se poate abține) dar în rest am fost încântat de text. Bravo.

Nota 9

“Factorul Omega” de Aurel Cărășel

“O silfă… Un suflet feminin, închis într-un glob de sticlă, un suflet făcut să-ți vorbească numai ție, să trăiască numai pentru tine, în spațiul acela minuscul și circular.”

Vreau “me too”! Vai, să nu se înțeleagă greșit! Adică vreau ca mișcarea “me too” să afle despre această poveste și să ia măsurile de rigoare…

Nota 8,2

“Punct de rendez-vous la +3000” de Ioana Vișan

După vreo douăzeci de pagini am început să citesc pe repede înainte, apoi pe diagonală… O lălăială repetitivă… Ideea nu e rea, dar povestirea este seacă, personajele sunt făcute din plastic, nenaturale… Iar finalul… “Când își ridică privirea, întâlni ochii pătrunzători ai lui Hannes. Și timpul se opri.” Of, ce romantic…

Nota 5

“Paris, 1941” de : Ștefana Cristina Czeller

“Istoria are un bizar simț al umorului”… Cu siguranță notă mai mare dacă ar fi existat și schimbări de ritm. În text, frazele ajung să bată pas de defilare, cadența se lungește peste măsură  și lucrul acesta devine un pic obositor.

Nota 8,8

“Ultimul reportaj” de Sergiu Someșan

Scurt, concis, umor românesc pur, o încântare… Se vede imediat clasa unui scriitor din vechea gardă…

Nota 9

“Dimineață cu interferențe” de Daniel Haiduc

Scrisă bine, dar cred că două variante de universuri posibile ar fi fost suficiente. Cu trei variante, povestirea devine un pic greoaie.

Nota 8

“Poporul pierdut” de Mircea Liviu Goga

“Priviți-vă politicienii, surâse Huan. Toți vor o putere cât de măruntă; poate un mandat prezidențial sau parlamentar, poate două; toți știu că puterea lor va lua sfârșit, că vor pierde viitoarele alegeri, că vor muri. Totuși, perseverează în absurditate. E inconștiența la care nu vor să renunțe.”

Excelent, un text excelent! Un puzzle construit dintr-o mulțime de lucruri și fapte vizibile pretutindeni în lume, pe care mulți le decretează drept invizibile.

Nota 9,5

“Incidentul zero” de Silviu Genescu

…cred că la un moment dat poți să mai și ieși (măcar cu un picior) din camera în care își scrie William Gibson textele.

Fără notă și fără alte comentarii.