Tot mai mulți tineri și copii se confruntă cu gânduri suicidare
Articol de bucurestifm, 7 ianuarie 2019, 12:07
Chiar dacă par tulburări de comportament specifice adulților, psihologul Lenke Iuhoș este de părere că tot mai mulți tineri sau copii se confruntă cu gânduri suicidare. Din nefericire, tema morții este foarte puțin spre deloc abordată la școală și în familie, iar răspunsurile pe care tinerii le căută pe Internet sunt mai mult toxice decât folositoare.
În opinia psihologului Lenke Iuhoș, realitatea contrazice credinţa conform căreia tinerii nu sunt trişti, nu au de ce să fie supăraţi, nu au motive să se simtă retraşi. “Există îngrijorător de multe studii sociologice care arată că tinerii ar putea opta pentru suicid ca soluţie pentru problemele lor. Aceste probleme se întind în zona familială, socială, şcolară sau chiar individuală. O scenă clară, care poate duce copilul sau adolescentul cu gândul la moarte are următoarele elemente care apar de multe ori legate: abuzuri, conflicte în famile, standarde ridicate impuse de familie şi şcoală, dificultate de adaptare, de socializare, sentimentul de singurătate, neajutorarea, lipsa de speranţă, dificultăţi în rezolvarea problemelor, boli incurabile”, explică specialistul.
Părinţii, adulţii din jurul copilului au puterea să identifice majoritatea situaţiilor de risc, care duc paşii tinerilor spre moarte
Să recunoşti un copil cu risc de suicid este foarte dificil, dar semnalele comportamentale de comunicare duc adulţii la nişte concluzii care evită riscul cu moartea. “De multe ori, adulții cred că tânărul e obosit, e stresat, suferă din dragoste, apoi îi trece. Mulţi se bazează şi pe copilăria lor, pe experiențele din copilăria lor, astfel se ascund să vadă pericolul: neliniştea copilului. Copiii şi adolescenţii își exprimă în mod incert şi neclar intenţiile, dorinţele lor pe moment, ceea ce face dificilă observarea problemei, mai ales în contextul în care diferențele de semnalmente dintre generații sunt mai mult decât evidente. Astfel, două elemente pe lângă care planul de suicid poate să se concretizeze sunt neclaritatea comportamentelor copiilor şi neatenţia noastră, ca adulţi”, declară psihologul Lenke Iuhoș.
De mare ajutor în descoperirea gândului suicidar sunt câteva indicii clare care nu pot fi ignorate:
1. Tentativele. “Mulţi cred că, dacă adolescentul a trecut printr-o tentativă, din cauza experienţei dureroase, acesta nu va mai încerca a doua oară. Nu e chiar aşa de simplu de uitat. Orice început poate avea urmări. O tentativă anterioară eșuată duce în majoritatea cazurilor la consecințe grave, în special din cauza amplificării frustrărilor generate de eșuare. După tentativele eșuate, pot apărea comportamente uşor observabile: consumul de substanţe, alcool sau ţigări, înfomătarea, ieşirea în evidenţă reprezentată prin retragere sau euforie exagerată, de scurtă durată. În multe cazuri, sunt etape prin care tânărul se pregătește psihic pentru o altă tentativă”, este de părere psihologul Lenke Iuhoș.
2. Ameninţări. Nu vreau să mai trăiesc! Nu mai pot aşa! Ar fi mult mai bine, să mor! – sunt mesaje cu un conţinut bizar care nuanţează moartea și trebuie luate în serios de adulți, nu în glumă. „În primul rând, în niciun caz nu este acceptabilă gluma pe baza acestor afirmaţii. Aceeaşi importanţă are şi excluderea pedepsei pentru astfel de afirmaţii. În astfel de situații părinţii trebuie neapărat să ofere copilului suport prin comunicare şi prezenţă activă”, spune psihologul.
3. Comportamente atipice. Nefericirea copiilor se vede în câteva comportamente atipice, iar starea de nemulţumire, epuizare, de nepreţuire a copiilor şi adolescenţilor se manifestă la nivelul ochilor și grimaselor acestora. “Comportamentele clare, care nu sunt caracteristice personale, precum agresivitatea fizică şi verbală, chinuirea animalelor, schimbări bruşte de comportamente, sunt semnale care vorbesc despre pericol. Pedeapsa accentuează suferinţa. În astfel de cazuri empatia ajută mult colaborarea, deciziile luate împreună, rezolvarea problemelor în colaborare cu părinții și profesorii. Este benefic pentru copil ca acesta să simtă că nu este singur în suferința lui”, explică Lenke Iuhoș.
4. Izolarea. “Durerea se trăieşte în singurătate, iar singurătatea la copii duce la retragere față de prieteni. Durerea lor este atât de puternică încât ei se devalorizează nedorind să deranjeze, să solicite ajutor şi se retrag în lumea lor ascunsă. Refuză chiar să părăsească casa. Îşi caută răspunsuri. Negăsindu-le sau găsind nişte răspunsuri nerealiste, aceștia se gândesc la ce rost mai au să trăiască”, spune specialistul.
5. Depresia. Tristeţea profundă şi trăirea ei există atât la copil, cât şi la adolescent, chiar dacă noi credem că are de toate. “Semnele depresiei persistă mai mult de două săptămâni. Apar comportamente care ies din tiparul de trai al copilului sau adolescentului, tipar care indică starea de neputinţă. Apare lipsa poftei de mâncare, stare de apatie, dezinteres pentru activităţile plăcute, oboseală accentuată, insomnii, dificultăţi de adormire sau somn mult şi adânc, probleme şcolare, scăderea performanţelor academice. Se simte nevoie acută de ajutor de specialitate”, explică psihologul Lenke Iuhoș.
6. Abuzul de substanțe. Multe cazuri arată că un număr mare de adolescenţi au consumat substanţe înainte de actul suicidar.
7. Renunţarea. Este o acţiune cruntă. Copilul, adolescentul îşi aruncă din lucruri, dă mai departe obiecte de valoare. Nu mai există simţul proprietăţii. Nu doreşte noutăţi, sau dacă da, doar pentru a–şi pregăti planul final. Părinţii au datoria să acţioneze imediat. Să ajungă în timp scurt la specialişti.
8. Preocuparea. “În faza de depresie acută, apar desene cu simboluri de moarte, poezii, muzică cu nuanţă tristă, postări cu mesaje triste, cu poze triste. Copilul deschide discuţii despre moarte, existenţă, nefiinţă. Primul pas de ajutor este comunicarea deschisă, calmă cu copilul sau adolescentul. Chiar dacă la prima încercare refuză această opţiune, schimbarea atitudinii şi a stilului de comunicare din partea adultului va fi imediat resimţită de acel copil şi va lăsa să se discute cu el; chiar dacă foarte vag, dar şi acesta este deja o reuşită din partea noastră. Cuvintele alese cu drag şi înţelepciune vor ajuta copilul, adolescentul preocupat de suicid măcar să vadă, dacă nu mai mult, că problemele apar ca acestea să fie rezolvate. Retragerea, tristeţea, neputinţa nu îşi au rostul în astfel de momente. Important e să afle şi să ştie că nu au de unde să cunoască totul, iar obiectivul nostru este de a-i lăsa să se apropie de noi pentru a se simți în singuranță. A nu discuta despre o problemă nu înseamnă dispariţia ei”, explică psihologul Lenke Iuhoș.
