Între Cer și Pământ
Articol de razvanursuleanu, 14 iunie 2018, 17:24
Am întâlnit și eu câțiva “The Dude” de-a lungul timpului și Liviu Radu era unul dintre cei mai cool, venea pe la diverse întâlniri cu niște pălării de senzație, cum nu am mai văzut decât la Costel Postolache (un alt “The Dude” veritabil)…
Prin anii ’90, Antena Bucureștilor (București FM de azi) ținea un concurs la care, dacă un ascultător răspundea corect la o întrebare în 25 (!!!) de intervenții telefonice diferite, intra în Clubul Antena Bucureștilor-Nemira. La început părea imposibil să atingi un astfel de obiectiv, dar după câteva luni clubul avea deja vreo 15 membri.
Regretatul Valentin Nicolau, inventatorul editurii Nemira, îl “delegase” pe Liviu Radu să se ocupe de club. Și când “The Dude”, impozant și serios, a venit la prima (și singura) întâlnire a membrilor clubului, am avut acel sentiment de “moaaaaaaa, ăsta e Liviu Radu și o să ne ardă cu laserele ălea SF (nu le ținea la vedere, dar toată lumea știa că le are la el) dacă spunem vreo aiureală sau dacă greșim cu ceva”…
După aceea, așa cum se întâmplă de obicei, au trecut foarte mulți ani. Și într-o zi oarecare am aflat că Liviu Radu s-a dus și el după Valentin Nicolau, probabil ca să-l ajute să publice și prin alte lumi…
Sursa foto: nemira.ro
Călătoria împuternicitului imperial
Am înghițit pe nerăsuflate primul capitol și m-am apucat imediat de cel de-al doilea, dar după câteva pagini mi-am dat seama că de fapt citesc altceva… Pe copertă nu scrie că e o culegere de povestiri, eu crezusem că e un roman și m-am întristat, aș fi vrut să văd ce se întâmplă mai departe cu cei doi trimiși imperiali și povestea lor de dragoste, cu universurile vecine și alcătuite din medii diferite, cu cetaceele cosmice și cu obiectele care tind să se întoarcă în lumea/mediul/universul lor…
80 de pagini doar, cel puțin egale ca stil și forță cu cele 1500 de pagini din “Stația Pierzaniei” și “Cicatricea” (romanele lui China Mieville) luate împreună.
Nota 10.
Despre infern și calculatoare
O construcție logică reușită… dacă nu ar fi avut ideea de plecare complet eronată. În “Împărțirea la zero” Ted Chiang își asumă tertipul, păcăleala. 2 este egal cu 3, clar, doar că în demonstrație vom găsi întotdeauna o împărțire la zero… În demonstrația sa, Liviu Radu ține ascuns x-ul cel fals. Mașina din povestire nu are liber arbitru decât parțial. Dacă îl are doar parțial, înseamnă că de fapt nu îl are. Deci softul “pedeapsă –iad vs recompensă-rai” nu poate funcționa în situația prezentată de autor.
Nota 6,5.
Epitaf pentru Laura
Această povestire apare în culegere doar pentru a nu-i face pe ceilalți scriitori de SF să spună “Liviule e mult prea tare culegerea, ne enervezi rău, ai grijă…”.
Nota 5,8
Pată albă, cavaler argintiu, panteră blondă
Un “rrrrr” (poate un pic prea lung) al femeii-panteră care este compensat de imaginea ființelor-ou dărâmate în turnir. Cred că entitatea nemuritoare din povestire ar putea fi una dintre variantele literare ale autorului…
Nota 8
O butelie din cer
Dacă există în această lume un om drept? Acest cititor nu știe… Dar, până la sfârșit, putem să ne ridicăm, să ne îndreptăm spatele și mintea. Cine ne oprește? Nu putem fi buni pentru că, ce să vezi, suntem răi?
Nota 9
ARI
Un drum alternativ pentru efectul fluturelui numit Bradbury… și nu prea cred că, aruncați în trecut și fără haine pe noi, avem vreo șansă de a trece cu bine chiar și o singură iarnă. De abia răzbim cu iernile noastre…
Nota 8
Eu te-am iubit, Paraschivo
Nu este o povestire SF, ci prezentul în care trăim. România de azi. Câteva enclave în plus și nume noi de echipe de fotbal și de interlopi, dar tot România de azi este…
Nota 7,3
Fugă Domnească
Vodă Caragea și o istorie (poate) alternativă.
Nota 8
Între cer și pământ
Nota 9,3
Comentariu? Naaah, nu acum, mai târziu, când voi scrie despre o altă culegere de texte de la Nemira, unde povestirea este, de asemenea, inclusă.
