Cooking Madness: A Chef’s Game
Articol de razvanursuleanu, 24 aprilie 2018, 08:30 / actualizat: 25 aprilie 2018, 16:46
Dacă ar fi să apreciez jocul “Cooking Madness A Chef’s Game” în procente, aș spune că în proporție de 50% este un joc pe calculator și tot în proporție de 50% este un ghid de conduită pentru cei care, prin natura meseriei lor, lucrează în mod direct cu clienții de orice fel.
Principalul scop al acestui joc este acela de a reuși să servim în condiții optime toți clienții care calcă pragul fast-food-ului pe care îl conducem. Primele misiuni pe care le vom primi vor fi doar de încălzire, în sensul în care dacă le vom vinde cumpărătorilor o bere sau un hamburger simplu aceștia vor fi mai mult decât mulțumiți. După care, ușor-ușor, lucrurile încep să se complice. Mai întâi, vom începe să primim comenzi din ce în ce mai complexe. Clienții vor dori atât băutură cât și mâncare și vor dori să fie serviți în cel mai scurt timp posibil. În unele misiuni ni se va cere, de exemplu, ca toți consumatorii să ne ofere un “like” după ce îi servim, iar asta înseamnă că trebuie să îi hrănim atât bine, cât și repede. Dacă așteaptă prea mult, firește că nu mai primim niciun “like” iar misiunea este ratată.
Toți banii încasați se vor duce în mod obligatoriu pe îmbunătățiri aduse fast-food-ului. Aragazul cu două ochiuri cu care pornim la drum se va transforma într-unul cu patru ochiuri, condimentele pe care le adăugăm la mâncare vor fi din ce în ce mai numeroase, iar felurile de mâncare din ce în ce mai sofisticate. Dacă ne facem bine meseria, vom ajunge să conducem adevărate restaurante, unde clienții vor fi evident și mai pretențioși.
Profesionalismul nostru virtual va fi răsplătit și cu trofee la fel de virtuale și ele, care vor reprezenta în aceeași măsură și un istoric al reușitelor noastre gastronomice. Dacă în bucătăria reală avem două mâini stângi, măcar “Cooking Madness: A Chef ’s Game” ne va da sentimentul că știm să gătim. Tot e ceva…
