Adrian Naidin – Unicitate și har

Articol de Maria Gheorghiu, 25 februarie 2018, 12:00

Nu ratați ediția de azi a emisiunii Întâlniri Capitale, nefiind și în format video, o puteți asculta doar în această seară pe 98,3 FM sau online, aici.

Invitatul meu este Adrian Naidin, un artist care poate fi descris în doar două cuvinte: unicitate și har.

Câteva date biografice: a absolvit Liceul de Muzică „Sigismund Toduță”, la clasa prof. Gabriela Todor, care a avut un rol uriaș și decisiv în formarea lui ca violoncelist și Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, sectia Violoncel și Muzică de Cameră. S-a perfecționat ulterior cu cel supranumit „Paganini al violoncelului”, Mischa Maisky.

A debutat în 1998 ca artist instrumentist la Opera Maghiară din Cluj-Napoca. Între 2000 și 2003 a colaborat cu Teatrul Național București pentru muzică de teatru. Din 2001 este membru al Orchestrei Naționale Radio din București.

”Nu există muzică fără iubire și nu există iubire fără iertare. Cel mai mare artist este natura, dar deasupra ei este Dumnezeu. Apoi vin oamenii. Noi, artiștii, suntem niște intermediari între teluric și celest”, așa se definește ca artist Adrian Naidin.

Catharsis, asta e starea pe care mi-o induce de fiecare dată muzica celui care-și spune Antitristul. ”Pân`la Rai” – piesă interpretată în filmul ”The Necessary Death of Charlie Countryman”, din distribuția căruia a făcut parte Mads Mikkelsen, l-a făcut pe acesta să se declare fan Naidin. Este acesta doar un exemplu din miile pe care le-am putea oferi.

Îl asculți și ai impresia că ai ajuns pe prispa Raiului.(”Măturătorii Raiului ”este chiar titlul unui spectacol semnat de artist). Eu chiar am ajuns în locurile copilăriei mele și am simțit mirosul de pâine coaptă al mamei….Mama cocea pâine spunând că așa îl înbunezi pe Dumnezeu. Adrian Naidin mângâie corzile violoncelului și în jurul lui simți că roiesc îngeri și dintr-o dată se face Rai.

Cântă cu har ”Câte-n lună și în stele” alături de actorii Ion Caramitru și Horațiu Mălăiele dar are tot felul de formule de spectacol, fiind mereu în căutarea autenticității.

L-am auzit spunând că ”omul este suflet întrupat” iar când acesta atinge inima lemnului se întâmplă magie. Nu știu exact pe ce frecvență vibrează sufletul dar știu că ne putem apăra de rău ascultându-l pe Naidin cântând și povestind.

Vorbește despre marile simfonii ale lumii cu aceeași înflăcărare cu care povestește despre ”Miorița” și despre folclorul românesc. L-a așezat pe Nichita Stănescu pe cea mai înaltă treaptă a devenirii sale și a ajuns la esența zborului lui Brâncuși. Este un spirit ales, un DESTIN CU HAR ,așa cum foarte inspirat l-a descris poeta și jurnalista Clara Mărgineanu.

”Un om al performanţei continue, care visează, se bucură, trăiește cu voluptate miracolul clipei care tocmai trece, injectându-i rost și semnificaţie. În liniștea dintre cuvinte, se aude scrijelind sonor a jale și iubire, violoncelul”.