Miercuri, la Marriott
Articol de razvanursuleanu, 20 februarie 2018, 19:18
Noi, bărbații, avem anumite abilități native. Una dintre ele este aceea de a ne prăbuși în noi înșine atunci când însoțim o doamnă într-o vizită la mall. O astfel de călătorie seamănă foarte mult cu o ascensiune pe Everest. Vom supraviețui doar dacă înțelegem exact care este rolul șerpașului. Noi suntem turiștii, iar șerpașul este călăuza, cea care știe foarte bine ce face, unde merge și de ce. Dacă uităm acest lucru și începem să ne imaginăm că suntem la același nivel cu ghidul, atunci vom face cu siguranță un pas greșit și ne vom începe lunga noastră cădere (în cazul mall-ului, căderea este reprezentată de figurile copleșite de imbecilism ale bărbaților care stau în fața unui magazin și se joacă ore în șir cu mânerele de la sacoșele pe care au fost puși să le păzească. Ce altă misiune ar putea ei primi cu o astfel de figură, acum serios?).
Eu am scăpat de sacoșe. Am avut norocul în urmă cu ani să înțeleg acest mecanism care guvernează întreaga lume, astfel că am plecat în călătoria oferită de scriitoarea Ioana Brușten știindu-mi exact atât rolul, cât și locul. Nu am intervenit în discuția celor patru prietene, nu am avut pretenția că “formăm o gașcă” (acum tot serios, cum ar putea oare un bărbat să creadă vreodată că, la mall fiind și însoțind patru doamne, “formează o gașcă de cinci”?). Am stat doar și am urmărit cu atenție tot ce se întâmplă. Și am descoperit, printre atâtea alte lucruri plăcute, că ziua de miercuri din romanul Ioanei Brușten este o zi ca toate celelalte din viața unui talentat om de condei.
O zi nesfârșită și care se termină atât de repede…
Da, am fost tentat de mai multe ori să fac un pas în față. Să vin în rând cu fetele din carte. Să aduc logica mea pseudomatematică pentru a strica în mod argumentat farmecul discuției. Să apar ca fizicianul în cercul poeților… Of, Doamne și stimabile doamne, cât de ușor poate un bărbat să demonstreze că o floare ținută într-un anumit fel aduce a bâtă… Bineînțeles, primul risc este acela de a fi azvârlit afară din carte. Ori eu nu am vrut ca acest lucru să mi se întâmple… Așa că am stat în rândul doi și m-am bucurat nespus de acest minunat univers feminin oferit de Ioana Brușten.
Miercuri, la Marriott.
Sper ca în cel mai scurt timp la care mă pot gândi să fiu invitat iar. Pentru că aș vrea să merg și joi.