Iubirea neîmpărtășită se transformă în ură, furie sau tristețe
Articol de Stefania Grigore, 23 noiembrie 2017, 11:32
Poate cea mai importantă nevoie a omului este de a găsi pe cineva care să îl iubească și pe care să iubească la rândul lui. Realitatea este mult mai complexă: sunt mulți care trăiesc povești frumoase de dragoste, mulți care trăiesc povești în care uneori au parte de momente neplăcute și mai sunt și acele povești în care, din diverse motive, iubirea nu pare să învingă, așa cum am fost obișnuiți de producțiile Disney.
În opinia psihogului Andra Tănăsescu, atunci când iubirea încetează să se mai manifeste, atunci când aceasta scade în intensitate, dispare sau nu este împărtășită, sentimentele celui care este rănit se transformă în altceva.
“Fie că vorbim despre ură, fie că vorbim despre furie ori tristețe, iubirea neîmpărtășită dă naștere unui sentiment profund de durere și dezamagire. Atitudinile și reacțiile în aceste situații diferă de la om la om, fiecare având o metodă proprie în care se manifestă și în care face față acestor emoții”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Cum este posibil ca iubirea sinceră să se transforme în ură sau antipatie?
Iubirea nu se poate spune că dispare, nu în adevăratul sens al cuvântului. Aceasta se confruntă cu obstacole, iar acestea influențează direcția pe care o apucă iubirea celor doi parteneri. Lipsa de comunicare, lipsa de ascultare interesată, lucrurile nespuse, emoțiile neexprimate, toate contribuie la destrămarea calității iubirii dintre doi parteneri de viață.
Totuși, întrebarea persistă: Ce se întâmplă când iubirea își pierde din intensitate din cauza comportamentelor de acest tip?
“Răspunsul, deși nu neapărat plăcut, este simplu. Facem față diferit la durere iar ura, tristețea, reacțiile furtunoase, sunt doar câteva modalități prin care oamenii reușesc să facă față suferinței. Atunci când nu reușim să gestionăm durerea produsă de lipsa de răspuns față de ceea ce simțim, intră în acțiune diferite mecanisme de apărare și adaptare care ne permit să facem față acelui moment de durere. Astfel, în situația în care unei persoane, spre exemplu, nu îi este întoarsă iubirea, aceasta poate va transforma toată acea iubire în ură, pentru a face lucrurile mai ușoare (cel puțin în aparență). Această reacție este un fel de a spune „dacă nu te pot iubi, atunci te voi urî”, lucru ce se traduce de fapt în „deși nu pot să te iubesc, eu tot simt ceva față de tine. Așadar, în acest fel îmi este permis să simt ceva pentru tine, deoarece, nu îmi ești indiferent/ă, ci însemni ceva pentru mine”, este de părere psihologul Andra Tănăsescu.
Ura nu este opusul iubirii
De asemenea, sunt multe persoane care consideră ura ca fiind opusul iubirii, însă specialistul este de părere că aceasta este o prezumție falsă. Iubirea și ura sunt interconectate iar în momentul în care iubirea nu se poate manifesta, apare ura care permite un fel de manifestare a unor simțământe profunde.
“Ura apare în acele momente de imposibilitate, incapacitate de manifestare a iubirii. Ori, atunci când nu poți lua persoana în brațe ca să îi spun cât de mult înseamnă pentru tine (din frică, nesiguranță, distanță, etc), în acel moment vor apărea alte emoții care vor permite manifestarea acestei neputințe. Dacă este să căutăm opusul iubirii, pe acela consider că îl putem găsi în indiferență. În momentul în care simțim indiferență față de o persoană și orice ar face, fie că pleacă, fie că rămâne, este tot una pentru noi, atunci iubirea nu există. Nu poți iubi o persoană și să fie egal cu zero faptul că pleacă de lângă tine sau rămâne. Indiferența se traduce prin „nu îmi pasă, nu mă interesează”, iar acest lucru vine din lipsa de sentimente față de persoana în cauză”.
