Baldur’s Gate

Articol de razvanursuleanu, 30 octombrie 2017, 13:15

Baldur’s Gate rămâne una dintre realizările de referință din istoria jocurilor pe calculator. Unul dintre primele jocuri în care gamerul trebuia să se gândească foarte bine la modul în care își alcătuia echipa de companioni, pentru că fiecare dintre aceștia avea o personalitate distinctă și exista riscul de a avea un team în care gamerul mai mult se ocupa de împiedicarea potențialelor certuri decât de cursul firesc al aventurii. Un companion pus pe fapte bune și unul malefic nu aveau cum să se înțeleagă, indiferent de psihologia aplicată de utilizator.

Un alt element care necesita o atenție suplimentară era legat de sentimentele acestor companioni. Dacă eroul principal începea să flirteze cu unul dintre ei, după scurt timp te pomeneai că un alt companion devenea teribil de gelos, lucru care, să recunoaștem, agită foarte mult spiritele și în viața reală.

Varianta safe de abordare a jocului era o echipă formată din Minsc, Imoen, Jaheira și Khalid plus încă un companion pozitiv la alegere. Atunci când toți companionii erau “oameni de treabă”, singura preocupare a gamerului devenea aceea de a-i organiza cât mai bine înaintea unei bătălii și de a-și păstra buna reputație intactă.

Introducerea în echipă a unor companioni “evil” complica foarte mult lucrurile, pentru că orice faptă bună făcută de un membru al grupului “good” declanșa o reacție nedorită din partea celorlalți. Se putea ajunge chiar la situația în care membrii grupului începeau să se lupte între ei, ceea ce însemna practic sfârșitul aventurii și reluarea jocului de la o salvare anterioară.

Baldur’s Gate nu este un joc pentru cei grăbiți. Dar dacă aveți și timp și răbdare, vă recomand să-l încercați, pentru că nu sunt multe jocuri clasice în care fiecare nou screen să reprezinte o adevărată provocare pentru un gamer experimentat.