Bucureștiul un coșmar pentru șoferi și pentru transportul public
Articol de Mircea Apostolescu, 17 octombrie 2017, 11:03
Trăim într-un oraș supra-aglomerat, care depășește, din punctul de vedere al congestiei traficului metropolelor cu o populație apropiată sau mai mare decât cea a întregii Românii, 15-20 de milioane de locuitori. Bucureștiul este un oraș în care parcarea pe trotuare, pe banda întâi, pe trecerile de pietoni, în stațiile mijloacelor de transport în comun și pe pistele pentru bicicliști a devenit o regulă, un fapt obișnuit și normal. Iar să fii biciclist sau chiar pieton a devenit un sport extrem.
Toate astea le știm de mult, dar, astăzi și mai cu seamă ieri de dimineață, parcă nebunia din trafic a atins un apogeu. Coloane interminabile de mașini se târau, bară la bară, pe Maniu, pe Virtuții, pe, Plevnei, pe Mihalache, pe Calea Griviței, pe Bucureștii Noi, pe Drumul Taberei, pe Văcărești, pe Olteniței, pe Tineretului, pe Cantemir, până la Unirii, pe Bălcescu, până la Universitate, și, apoi, pe Magheru, până la Romană, și, mai departe, până la Victoriei etc. N-am mai văzut o asemenea aglomerație de dinainte de criza din 2010.
În aceste coloane nesfârșite, erau prizoniere cârduri întregi de autobuze și troleibuze. Dacă mergeai pe jos, depășeai mijloacele de transport în comun. În acest timp, călătorii așteptau, nervoși, câte 20-25 de minute în stații, și, când, în sfârșit, apărea cârdul de troleibuze, spre exemplu, îl înjurau, cu năduf, pe șoferul respectiv, RATB-ul și primăria.
Asta ca să nu mai vorbim despre ambulanțele care “urlau” minute în șir din toate puterile sirenelor lor, încercând să își croiască drum către urgențe, prin coloanele compacte de mașini. Mulți șoferi ar fi vrut să le facă loc, dar era imposibil, pentru că nu aveau loc de manevră, nici pe laterale, nici înainte.
De ce am ajuns în acest punct de apogeu și ce urmează? Am ajuns aici pentru că, de la începutul anului, în București și Ilfov, au fost înmatriculate circa 100 de mii de mașini. Cu tot cu traficul de tranzit, care trece prin oraș, fiindcă Bucureștiul nu are o șosea de centură, cu camioanele care aduc marfă la market-uri, super și hiper-market-uri, chiar la orele de vârf ale dimineții, probabil că ajungem spre 2 milioane de autovehicule, care încearcă să își facă loc pe o infrastructură care nu a fost croită nici pe departe pentru atâtea mașini.
Și aglomerația va crește! De unde știu? Încercați să numărați câte mașini cu însemnele diferitelor școli de șoferi întâlniți, zilnic, în trafic. Toți oamenii aceia doresc să își ia un carnet de șofer, pentru a putea conduce o mașină. Toate acele mașini se vor adauga la cele care se află, deja, pe străzi! În aceste condiții, cu această rată de creștere, într-un an orașul va fi complet blocat, iar aerul va deveni de nerespirat.
Avem soluții pentru această criză a traficului, care se acutizează, pe zi ce trece? Soluții există, numai că presupun măsuri curajoase, nepopulare, la început. Astfel, având în vedere că, în majoritatea mașinilor pe care le-am văzut în trafic se află câte o singură persoană, șoferul, și foarte rar câte un pasager, în timp ce un autobuz poate transporta 60-70 de persoane în același timp, iar un tramvai poate avea chiar dublul acestui număr de pasageri. Acest lucru se poate face relativ simplu, prin crearea benzilor speciale pentru autobuze și troleibuze, care vor putea fi folosite și de către ambulanțe, SMURD, pompieri, poliție etc., și punerea liniilor de tramvai în zonă proprie, după modelul căii de rulare a liniei 41.
Un alt set de măsuri ar trebui să vizeze taxarea tuturor locurilor de parcare, fără parcare gratuită pe trotuare, pe banda întâi sau pe bordură, adoptarea unor tarife diferențiate pentru parcare, cu prețuri mai mari în centrul orașului, și ridicarea mașinilor parcate neregulamentar. Desigur, se poate ajunge până la instituirea unei taxe pentru accesul cu mașina în centrul Bucureștiului.
Știu, toate aceste măsuri sunt impopulare și mulți dintre bucureșteni, care au dezvoltat o adevărată adicție față de mașina personală, vor spune că transportul public este de proastă calitate, că mijloacele de transport vin când dă Dumnezeu și nu îți poți planifica timpul, că sunt aglomerate etc. Toate astea sunt foarte adevărate. Dar, chiar dacă, mâine, RATB-ul ar primi 1000 de autobuze și tot pe atâtea troleibuze și tramvaie, mijloacele de transport nu ar putea ajunge la timp în stații! Ele ar sta blocate în traficul general și ar fi tot aglomerate. Deci, pentru a avea un transport public civilizat, trebuie să le facem loc mijloacelor de transport pe străzi, să le dăm prioritate față de traficul general, chiar dacă asta înseamnă să renunțăm la confortul propriei mașini!
