On the Milky Road / Pe Calea Lactee – drumul spre rai în variantă balcanică

Articol de , 9 octombrie 2017, 20:55

Cel mai recent film realizat de Emir Kusturica, cineastul de origine sârbă deţinător al două statuete Palme d’Or, după 8 ani de absenţă rulează în lume cu titlul „On the Milky Road” şi acumulează în el aproape toate temele, motivele şi alte elemente întâlnite în filme ale acestuia. Multe dintre ele sunt specifice fostei Iugoslavii, unele caracterizează însă toată zona Balcanilor, de aceea această dramă poate fi subintitulată „o fantezie balcanică”, cu atât mai mult cu cât regăsim în ea elemente ale genului numit „realism magic”, fiind bazată pe poveşti adevărate prelucrate cu multă imaginaţie.

La noi mai rulează uneori la cinematografele de artă – de exemplu Joi 12 octombrie, de la ora 18:00 la Cinema Muzeul Ţăranului – cu titlul „Pe Calea Lactee”, traducere potrivită, deşi nu prea exactă. Cea corectă ar fi „Pe drumul laptelui”, întrucât Kosta, personajul principal interpretat chiar de Emir Kusturica ce conduce o celulă de luptători sârbi bosniaci din munţi, coboară zilnic în sat pe un drum ca să aducă lapte de la ferma de pe lângă gara abandonată de acolo. Aici este aşteptat de frumoasa şi focoasa Milena care-l vrea de soţ, jucată de talentata la muzică Sloboda Micalovic. Laptele este folosit pentru diferite bucate preparate de preotul grupului de partizani, din care mai face parte cel puţin un călugăr, dar şi un trădător. Pe drum din acest lapte Kosta hrăneşte …un şarpe, ce se dovedeşte ulterior mai credincios decât omul.

La amintita gară este adusă o italiancă, interpretată de Monica Bellucci, răpită pentru a deveni mireasa fratelui Milenei, comandant al tuturor sârbilor bosniaci. Aşa că tot satul se pregăteşte pentru o dublă nuntă. Bucuria e cu atât mai mare cu cât a fost anunţată pacea mult dorită. Însă nu avem parte de un happy-end, întrucât Kosta şi italianca se îndrăgostesc unul de celălalt şi fug din mijlocul nunţii, ceea ce le salvează viaţa, satul fiind atacat şi incendiat de trupe speciale coordonate de occidentali. Pretextul: acolo sunt terorişti periculoşi. Motivul real: o răzbunare personală.

Kosta şi italianca sunt apoi urmăriţi spre a fi ucişi, ajungând la o cabană de pescuit, ce prilejuieşte nişte foarte frumoase filmări acvatice. De altfel, imaginea şi coloana sonoră cu cântece având texte pline de semnificaţie, sunt remarcabile. Finalul urmăririi are loc pe o păşune montană cu un tău, dar şi în coasta unui câmp minat, unde personajul Monicăi Bellucci îşi găseşte sfârşitul pământesc, precum mioarele care-i înconjură şi sunt sfârtecate de explozii. Însă ea trece în lumea cerească unde Kosta va încerca să ajungă devenind călugăr şi construind, cu o muncă de Sisif, o cale lactee din piatră în mijlocul căreia se află o inimă verde, a păşunii. Această imagine este, de fapt, parte dintr-un scurtmetraj al lui Emir Kusturica inserat în filmul mare ce îşi capătă sensul deplin în acest final mesianic, dar şi uşor dureros, în care se întâlnesc cele două variante de titlu, aşa cum se regăseşte şi sublinierea valorilor importante pentru orice om: iubirea, credinţa şi pacea.