Candy Crush Saga
Articol de razvanursuleanu, 12 septembrie 2017, 08:30 / actualizat: 13 septembrie 2017, 21:06
Rar mi-a fost dat să întâlnesc un joc pe calculator care să aibă ca principal obiectiv lauda de sine. Aţi auzit bine, nu este o greşeală, Candy Crush îşi acordă singur calificative de excelenţă, în funcţie de mutările pe care tot singur le execută.
Utilizatorul are un aport minim, care se micşorează şi mai mult pe măsură ce avansăm în niveluri.
Te poţi trezi aproape permanent că realizezi o formaţiune din trei bomboane, aşa, ca să avem şi noi ce muta, formaţiunea explodează, după care urmează o ploaie de bomboane asupra căreia nu mai avem niciun fel de control. Bomboanele se combină între ele după un algoritm ştiut doar de joc, iar noi practic habar nu avem ce se întâmplă. Din când în când, pe ecran apar cuvinte precum „tasty”, „sweet” sau „delicious”, termeni prin care Candy Crush îşi apreciază singur realizările.
În mod logic, următorul update ar trebui să elimine definitiv factorul uman. Jocul nu are nevoie de noi, cei care îl jucăm. Degetele noastre nepricepute mai mult îl încurcă pe Candy Crush, îi strică succesiunile de mutări.
Update-ul ar trebui să ne faciliteze doar o informare online sau telefonică, prin care să ni se aducă la cunoştinţă cum tocmai ce a reuşit din nou Candy Crush, singur-singurel, să obţină calificativul “VAI CE DEȘTEPT SUNT EU!!!” de o sută de ori la rând. 😛
