Suprematia turismului «ieftin»
Articol de , 23 august 2017, 10:13
Datele publicate acum cateva zile de Eurostat sunt cat se poate de clare: din cele peste 31 de milioane de locuri de cazare in hoteluri, moteluri, pensiuni, vile si camping-uri cate existau in Uniunea Europeana in 2015, Romania avea doar 325.000, adica putin peste 1%.
Prin comparatie, in acelasi an, in Franta, care este, de departe, cea mai mare putere turistica a Europei, existau 5,1 milioane de locuri de cazare tot in hoteluri, moteluri, pensiuni, vile si camping-uri.
Cand citesti asemenea cifre prima tentatie, ca roman, este sa te gandesti «Pai ce, domnule, avem noi milioanele de turisti plini de bani care invadeaza Franta in fiecare an ? Are Bucurestiul ceva care sa se compare cu hotelurile alea faimoase de pe Champs Elysees, sau Rue de Rivoli ».
Argumentul este imbatabil doar in aparenta, pentru ca adevarul ca intr-o economie moderna 70% din PIB este produs nu de marile companii ci de IMM-uri este perfect aplicabil si pentru turism.
Le Meurice, Le Ritz sau Georges V sunt navele amiral, purtatoarele de drapel, stelele, emblemele, dar din cele peste 64.000 de camere clasificate pe care le ofera in total hotelurile pariziene, doar 7200 sunt in stabilimente de cinci stele.
In schimb, 43.200 de camere sunt in hoteluri de 3 stele, iar 16.600 sunt de 2 stele.
Acestora li se adauga mii de mici pensiuni cochete raspandite in toata tara, unele oferind doar trei, sau patru camere, pe care le descoperi la o cotitura de drum, din Savoia pana in Normandia.
Aceste mici afaceri, in marea lor majoritate afaceri de familie, care isi cauta si isi gasesc clientii printre cei cu bugetul bine cumpatat, sunt furnicile industriei care aduce Frantei incasari de peste 160 de miliarde de euro pe an.
Mai mult, tot in Franta exista 616.000 de amplasamente in camping-uri, de doua ori mai multe decat toate locurile de cazare pe care le ofera toata Romania. E vorba de acele tabere pentru rulote, casute, sau corturi, pe care unii dintre noi le privesc cu dispret ca o reminiscenta a comunismului. Locatii care sunt echipate modern, cu toate utilitatile, chiar si cu piscine, si care, in plus fata de marile statiuni turistice, au meritul imens ca deschid catre restul lumii regiuni frumoase care au doar dezavantajul ca sunt departe de marile rute comerciale.
Asta nu inseamna ca pe Coasta de Azur, de exemplu, camping-urile au vre-un complex sa coexiste alaturi de imobilele luxoase de la Cannes, sau Nisa, asa cum francezii nu au niciun complex sa locuiasca, in vacanta, la rulota, sau la casute. Statisticile arata ca peste doua treimi dintre clientii camping-urilor franceze sunt francezi, iar restul sunt straini, in primul rand «bogatii» din Danemarca, sau Olanda, care nici ei nu se simt injositi daca nu stau la hotel atunci cand viziteaza Valea Loarei, sau Provence.
Pe scurt, exemplul francez ne demonstreaza ca, dincolo de arhitectura spectaculoasa de la Negresco, marea industrie turistica nu se adreseaza si nu se bazeaza pe minoritatea cu bani multi. Este o industrie care face bani foarte multi, dar oferind servicii in primul rand majoritatii celor care au banii numarati. Pe care ii trateaza cu maxim respect si, mai ales, cu profesionalism.
