Mogosoaia – exercitiu de imaginatie, sau scurt tratat de anti-turism

Articol de , 14 mai 2017, 20:14

Aflam de la Curtea de Conturi (CC) ceea ce stiam de mult, si anume ca nu avem nici un fel de politica in ce priveste turismul, desi l-am declarat oficial, de multi ani, ca fiind unul domeniile prioritare pentru economia nationala.

Constiinciosi, in raportul lor specialistii CC ne arata punct cu punct unde, ce si cat si cum s-a gresit.

Interesant raport, elaborat detaliat, fara concesii si fara grija de a menaja anumite susceptibilitati.

Din pacate, ceea ce nu se cuantifica in raport este indiferenta, ca sa nu spunem lenea, sau chiar prostia, celor care au pe mana patrimoniul turistic national.

La doi pasi de Bucuresti, Palatul Mogosoaia este, sau ar trebui sa fie in mod natural,  una din oazele de relaxare cele mai cautate in week-end.

Daca ai niste oaspeti straini intr-o duminica dimineata, nimic mai normal, deci, decat sa-i duci la Mogosoaia, iar pe drum ai grija sa le spui tot ce stii despre Constantin Brancoveanu, despre stilul brancovenesc, despre amestecul unic de istorie si arhitectura intr-un cadru  natural  cu totul special.

Mare greseala.

Odata ajunsi, mai intai trebuie sa le explici prietenilor straini ca partea istoria se mai amana, pentru ca palatul e inchis pentru vizitare pana dupa mult ora pranzului, pentru ca in interior are loc un concert de muzica clasica.

Dealtfel, ar trebui sa inchizi nu doar interiorul ci si exteriorul – daca s-ar putea – pentru ca peretii plini de igrasie, cu bucati de caramida lipsa si carpiti jalnic cu plombe din ciment nu prea au darul de a-l omagia pe domnitorul despre care tocmai te-ai straduit sa vorbesti in cuvinte atat de frumoase.

Nu e o nenorocire – iti spui in gand – daca nu ai parte de palat, macar le poti arata prietenilor o gradina superta in stil italian care coboara in trepte spre lac.

In  consecinta dai ocol cladirii ca sa descoperi…..niste tufisuri pe trei sferturi uscate. Tunse frumos, e adevarat, dar neudate de multe saptamani, asa ca verdeata e numai o vaga urma.

Cobori spre lac, dar trebuie sa ai grija cum cobori pentru ca treptele si placile de piatra din pavaj, atatea cate mai sunt, nu au mai fost reparate de pe vremea lui Brancoveanu, probabil din grija sa nu se altereze incarcatura istorica a locului.

In fine, speri ca macar poti sa te relaxezi in fata imaginii incantatoare a lacului strajuit de salcii batrane in care  – nu-i asa? – se reflecta romantic fatada palatului.

Noroc cu salciile, pentru ca lacul arata ca un fel de balta dezgustatoare, acoperita din mal in mal, cat vezi cu ochii, de matasea broastei, alge si alte plante la fel de decorative, care te lasa fara orice urma de romantism.

Indraznesc un exercitiu de imaginatie si imi inchipui ca acel concert ar fi putut fi organizat dupa amiaza, sau seara, cand sunt mai putini vizitatori, dar presupun ca pentru asta ar trebui ca personalul sa fie platit ore suplimentare, asa ca e  mai simplu inchizi muzeul la ora de varf de aflux turistic.

Imi mai inchipui ca tufisurile ar putea fi udate fie pur si simplu aducand apa cu galeata din lac, dar probabil ca galetile nu figureaza pe lista de achizitii publice, cu minim trei oferte care sa aiba o perioada de asteptare de 3 luni plus o perioada de depunere a contestatiilor de alte 3 luni, plus alte cateva luni pentru rezolvarea contestatiilor….pana vine iarna si nu mai este nevoie.

In fine, ma gandesc cum ar fi daca primaria locala, sau institutia care raspunde de lacul Mogosoaia, oricare ar fi ea, ar folosi fonduri europene ca sa cumpere o ambarcatiune speciala de curatare a algelor, asa cum se folosesc pe toate lacurile din lume, asa incat sa ai parte de o intindere de apa curata si limpede, care sa merite drumul pe care l-ai batut pana acolo.

Imaginatia mea bogata.