A Monster Calls / Copacul cu poveşti – suferinţa unui copil naşte monstrul

Articol de , 5 aprilie 2017, 20:17

Drama cu mult fantastic „A Monster Calls”, ce are la bază romanul omonim al co-scenaristului Patrick Ness, este bine apreciată de public, din moment ce la peste o lună de zile încă mai rulează la două Cinema City, cele din AFI Cotroceni şi Sun Plaza, cu titlul românesc, mai puţin inspirat „Copacul cu poveşti”. Şi chiar merită vizionat acest film foarte bine realizat şi foarte emoţionant, al cărui personaj principal este Conor O’Malley, un băiat de 12 ani excelent interpretat de Lewis MacDougall, care nu vrea să îşi piardă mama, agăţându-se, cu o speranţă în pragul deznădejdii, de succesul tratamentelor pe care aceasta le încearcă.

Bine jucată de Felicity Jones, mama grav bolnavă încearcă să-şi încurajeze şi liniştească băiatul, sperând şi ea că tratamentele vor da rezultate bune, însă situaţia se înrăutăţeşte constant. În plus, Conor se simte singur şi deprimat, întrucât tatăl său, jucat de Toby Kebbell, şi-a părăsit familia locuind în Statele Unite, iar colegii de şcoală nu numai că râd de el mereu, ci îl şi bat uneori. Însă cel mai tare îl doare s-o vadă pe mama sa cum îşi pierde zilnic puterile, iar intervenţiile bine intenţionate ale bunicii, foarte bine interpretată de Sigourney Weaver, îi par duşmănoase.

Ca şi în filmul lui Guillermo del Toro „Labirintul lui Pan” – cu care „A Monster Calls” are în comun nu doar ceva din subiect, ci mai ales caracterul fantastic şi mijloace de a povesti – intervine în poveste o fiinţă creată, foarte probabil, chiar de suferinţa personajului principal, care apare într-o noapte, mai exact la şapte minute după miezul nopţii. Atunci, la fereastra camerei lui Conor îşi face apariţia… bătrânul copac din cimitirul aflat în curtea bisericii. Prinzând viaţă acesta îl anunţă pe băiat că îi va face patru vizite, în primele trei dintre ele urmând să îi spună câte o poveste. În ultima, Conor trebuie să spună el o poveste care să conţină adevărul despre sine, greu de acceptat.

După alte două filme foarte bine realizate, „El orfanato / Orfelinatul” şi „The Impossible / Paradisul spulberat”, regizorul spaniol J. A. Bayona ne aduce această dramă cu efecte vizuale foarte bune, ce conţine importante lecţii de viaţă adresate şi spectatorilor. Impresionează mai ales grafica poveştilor spuse de copac şi aspectul acestuia, căruia îi împrumută vocea sa Liam Neeson. Acuarelele folosite într-un mod ingenios pentru a prezenta vizual cele trei poveşti, amplifică emoţia susţinută şi de coloana sonoră a filmului.