Cum poate discrimina infrastructura…
Articol de Mircea Apostolescu, 20 februarie 2017, 15:51
La primele mele iesiri in tarile de larga respiratie democratica, unul dintre primele lucruri care m-a frapat a fost numarul mare de persoane cu dizabilitati, pe care le intalneam pe strada, de la oameni in scaune rulante, pana la persoane care se deplasau cu ajutorul carjelor, bastoanelor sau al cainilor pentru nevazatori etc. Primul gand nedemocratic care mi-a venit in minte a fost ca, in tarile respective, este o mare concentratie de persoane cu dizabilitati.
De fapt, am observat, mai apoi, ca infrastructura si transporturile din orasele acelea era concepute pentru a facilita accesul persoanelor cu dizabilitati, al persoanelor varstnice, al parintilor cu copii in carucioare sau al celor care aveau bagaje mai mari.
Ideea e ca oamenii sa poata sa circule, sa aiba un loc de munca, sa poata merge la shoping, sa se integreze in societate, in loc sa fie blocati in propriile case si sa ajunga la marginalizare, la excluziune sociala.
In perfecta opozitie cu aceasta realitate occidentala, se afla realitatea Bucurestiului nostru cel de toate zilele. Spre exemplu, desi, pe anumite artere, precum Stefan cel Mare, Buzesti-Berzei, Nicolae Titulescu sau pe linia tramvaiului 41, refugiile au fost modernizate, largite, prevazute cu balustrada de protectie, cu copertina pentru adapostirea de ploaie si chiar cu banci, in multe zone ale orasului, refugiile au ramas in stadiul de acum 30 de ani.
Astfel, pe artere precum Bucurestii Noi, Ion Mihalache, George Cosbuc, Regina Maria, dar si pe altele, refugiile din statiile de tramvai sunt, in continuare, niste panglici inguste, fara balustrade de protectie, de care oamenii se agata, cu disperare, atunci cand pe langa ei trec in viteza masinle, eventual camioane sau autobuze.
La orele de varf, cand mai multi calatori urca si coboara din tramvai, refugiile devin neincapatoare si este foarte usor ca cineva sa se dezechilibreze si sa cada chiar in fata masinilor aflate in mers. Despre copertine pentru adapostirea in caz de ploaie sau despre bancute, nici nu poate fi vorba.
Cat despre accesibilitatea statiilor de tramvai, aceste refugii nemodernizate sunt foarte inalte, nu au scaderi de nivel, deci sunt inaccesibile pentru persoanele in scaune rulante si foarte greu accesibile pentru persoanele varstnice, pentru cele cu copii in carucioare sau daca ai un bagaj mai greu. Mai mult, unele statii, precum cea de la Piata Chibrit, pe directia catre Bucurestii Noi, nu coincid cu coltul intersectiei. Asa se face ca, pentru a ajunge, de pe refugiul RATB, la trecerea de pietoni, calatorii trebuie sa se aventureze intr-un no man’s land, prinsi intre tramvaiul care pleaca din statie si masinile care circula pe langa refugiu.
Constatand, probabil, ca refugiile de pe linia tramvaielor 24 si 45, pe tronsonul Ion Mihalache – Bucurestii Noi, nu sunt sigure, cineva a trecut la “modernizarea” lor. Numai ca aceste refugii nu au fost largite, nu au fost refacute, cu scaderi de nivel, pentru un acces mai facil, cu bancute sau copertine. Pur si simplu, a fost montata o balustrada de protectie, la marginea dinspre traficul auto, bara care a dus la o si mai mare ingustare a refugiilor cu pricina.
Suparat, probabil, ca nu i-a iesit “modernizarea”, acel cineva a abandonat iddeea la jumatate. Astfel ca refugiile statiei de la Piata Domenii au primit balustrade de protectie, in timp ce, la Piata Victoriei, la Aviator Popisteanu sau la Piata Chibrit si mai departe, la intersectia cu Soseaua Chitila, nu au mai fost instalate nici macar balustradele. Ori, poate, la Domenii o fi avut loc vreun accident si s-a decis instalarea balustradei? Trebuie sa asteptam sa aiba loc accidente si in alte statii, pentru a beneficia de un minim de protectie?
Cazuri speciale sunt cele ale statiilor de tramvai de la Rondul Cosbuc, atat pe sensul de mers catre Chirigiu, cat si pe cel catre Piata Unirii, si al celor de la 11 Iunie. Aceste statii nu au refugii, tramvaiele fac statie, iar calatorii, atat cei care coboara, cat si cei care vor sa urce, trebuie sa se asigure ca soferii care circula pe banda intai opresc, asa cum cere legea, pentru a permite urcarea si coborarea din tramvai. Nu de putine ori, in vreme ce tramvaiu nu are usile deschise, este depasit prin dreapta de catre soferi grabiti, care risca sa accidenteze calatorii, ce coboara din sau urca in tramvai.
Mai mult decat atat, la Rondul Cosbuc, strada este lasata spre margini, asa incat distanta dintre scara tramvaiului si nivelul carosabilului este de circa un metru. Trebuie sa ai o conditie fizica foarte buna ca sa poti cobora si, mai ales, ca sa poti urca in tramvai, din aceasta statie.
Iata ca starea in care se afla infrastructura destinata transportului public poate duce la marginalizarea unor categorii largi de bucuresteni. Nu este vorba doar despre persoanele cu dizabilitati, aflate in scaune rulante, ci si despre persoanele varstnice, despre parintii cu copii in carucioare sau despre aceia care cară un bagaj mai greu ori voluminos.
