Cuvinte cu care am crescut
Articol de razvanursuleanu, 2 februarie 2017, 09:13
Trebuie să recunosc, onorată instanță, că am folosit încă din fragedă pruncie atât ”topoganul” cât și ”cearceaful”, ori de câte ori mi s-a oferit această ocazie… Explicația este că foarte multe texte literare de care m-am împiedicat foloseau la rândul lor variantele cu pricina, și uite așa m-am contaminat și eu. Sau, ca să mă exprim ca la televizor, nu eu sunt de vină, ci anturajul…
Și aduc ca argument în favoarea mea că cel puțin patru dicționare importante îl țin și acum în viață pe ”cearceaf”, astfel că am sentimentul că onorata instanță va ține cont de acești patru avocați cu greutate care s-au oferit să mă apere în procesul intentat împotriva mea de limba română modernă.
Asta ca să am și eu o scuză oficială… Și, ca să vă mărturisesc un secret, eu voi folosi tot ”cearceaful” și ”topoganul” de acum înainte. Păi, dacă îi știu de mici…
Variantele oficiale sunt însă ”cearșaf” și ”tobogan”.
