Vorbim, daca e…
Articol de razvanursuleanu, 21 noiembrie 2016, 08:30
Exista multe exemple in limba romana care din pacate ne demonstreaza ca nu controlam mental propriile noastre afirmatii. Una dintre situatiile in cauza apare, de regula, la sfarsitul unei conversatii, atunci cand auzim pe cineva ca spune “hai ca, daca e, mai vorbim” sau “hai ca, daca e, ne auzim”, daca respectiva conversatie a fost telefonica.
Haideti sa ne gandim putin la aceste afirmatii. Ce inseamna ele, ce vrea omul acela sa spuna de fapt? Daca e ce? Daca e ceva anume? Daca e ceva, orice? Trebuie obligatoriu sa fie ceva ca sa mai vorbim, ca sa ne mai auzim? E vorba de faptul ca traim intr-o lume a eficientei in care mai comunicam doar daca avem informatii concrete?
Oricare dintre aceste variante ar putea fi teoretic posibila, dar, in mod practic, este bine sa evitam, daca e, sa mai folosim vorbe ce nu au si un mecanism al gandirii logice care sa le insoteasca.
