Iar nu vine autobuzul…!
Articol de Mircea Apostolescu, 25 octombrie 2016, 13:06
De câte ori nu exclamăm: “Iar nu vine autobuzul…”! De multe ori, urmează o serie de înjurături, la adresa RATB-ului, perceput ca o entitate malefică, care nu face decât să se gândească cum să ne chinuie, zilnic, pe noi, pe bucureșteni.
Apoi, când autobuzul apare, în sfârșit, după 20 de minute de așteptare în stație, ne îmbrâncim, ne călcăm pe picioare, ne rupem hainele, înghesuindu-ne în mașina supraaglomerată, și ne vărsăm nervii pe șofer sau, dacă avem noroc, pe “controlori”.
Dincolo de supărarea, justificată, generată de faptul că transportul public este departe de a fi predictibil și de a oferi condiții civilizate, ar trebui să înțelegem de ce întârzie autobuzele, troleibuzele și tramvaiele și cine sunt vinovații pentru aceste întârzieri.
Cauzele întârzierilor, care ne enervează și ne dau programul peste cap, sunt mai multe. Desigur, faptul că RATB-ul lucrează cu autobuze vechi, care împlinesc 10 ani, neîntreținute și într-o lipsă acută a pieselor de schimb, face să scadă numărul de autobuze, troleibuze și tramvaie care pot fi scoase pe traseu. Mai puține mijloace de transport înseamnă intervale de succedare mai mari, bineînțeles.
Pe de altă parte, mijloacele de transport care ies pe traseu se blochează în traficul bucureștean supraaglomerat, la orele de vârf. Absența benzilor dedicate pentru transportul public, pe care toată lumea le promite, dar nimeni nu le face, și proasta funcționare sau nefuncționarea sistemului inteligent de management al traficului, fac, de multe ori, ca autobuzele, troleibuzele și tramvaiele pline de călători să stea, minute în șir, blocate în coloane nesfârșite sau în intersecții. Și, de aici, alte întârzieri, alte minute în plus pe care le pierdem în stațiile RATB, fie că plouă și e frig, fie că dogorește soarele!
În fine, dar nu în ultimul rând, o cauza a întârzierilor mijloacelor de transport o reprezintă parcarea neregulamentară, cu care autoritățile au pierdut lupta de mai bine de un an și jumătate, de când a fost interzisă ridicarea autovehiculelor parcate aiurea.
Mă aflăm pe stradă Episcopiei, poziționată între Bulevardul Magheru și Ateneul Român. Este o stradă îngustă, pe unde autobuzele liniilor 300 și 368 fac dreapta dinspre Magheru, merg spre Hilton, pentru a ieși în Piața Palatului, și întorc la Galeriile Orizont. Ei bine, pe această străduță îngustă și întortocheată, parcaseră, pe ambele părți, șmecherii care își au birourile pe Magheru sau care se opriseră să ia masa ori să bea o cafea, la cârciumile și cafenelele din zonă. Mașinile parcate îngustau atât de mult strada, încât șoferii de autobuze trebuiau să piardă 5 minute, pentru a trece, la milimetru, printre ele.
Cireașa de pe tort a fost pusă de un “domn”, care și-a oprit jeep-ul chiar în mijlocul virajului la dreapta, blocând total drumul autobuzelor. Pur și simplu “a pus avariile” și s-a oprit. A fost nevoie de aproape cinci minute de claxoane și “urări de bine”, pentru că “domnul” respectiv să se lase convins să elibereze strada.
Ieri, treceam pe Calea Dorobanților și, chiar în stația RATB “ASE”, pe sensul de mers către Ștefan cel Mare, un alt “domn” își oprise camionul și descărca sucuri și apă minerală, pentru niște chioșcuri și cafenele din zonă. Șoferii de autobuze erau obligați să facă manevre laborioase pentru a putea să lase călătorii care coborau și să-i preia pe cei care urcau, în condiții de siguranță, cât de cât. Alte manevre erau necesare, la plecarea din stație, pentru a reuși să depășească camionul oprit și să reintre în trafic.
Puneți toate acestea cap la cap și veți ajunge la concluzia că este de mirare că stăm doar 15-20 de minute în stații!
Că autoritățile au pierdut controlul asupra problemei traficului și a parcării, că nu pot asigură un transport public civilizat, asta știm cu toții. Dar ce-ar fi să încercăm să nu ne batem joc unii de alții, parcând aiurea și blocând străzile?!
