Toni Erdmann – tatăl artist şi săraca lui fiică bogată
Articol de , 24 octombrie 2016, 14:43 / actualizat: 18 noiembrie 2016, 16:09
Avem 5 premiere: un documentar, o animaţie, un blockbuster de acţiune şi două comedii. Ne oprim acum la una din ultimele două: „Toni Erdmann”, ce este o comedie dramatică co-produsă de Ada Solomon, fiind filmată aproape integral la Bucureşti, selecţionată pentru Palme d’Or şi distinsă cu mai multe premii, inclusiv două FIPRESCI (Federaţia Internaţională a Criticilor de Film), dintre care unul primit chiar la Cannes.
Cineasta din Germania, Maren Ade spune povestea lui Winfried, un tată excelent interpretat de Peter Simonischek care încearcă să refacă legăturile cu Ines, fata lui adultă foarte bine jucată de Sandra Hüller, atât de prinsă cu jobul ei la o multinaţională încât părintele său e gata să angajeze o fiică surogat. Sau cel puţin aşa pretinde glumind amar. De altfel, de fiecare dată când se simte incomod şi vrea să transmită un mesaj celor din jur, Winfried, care e profesor de muzică, se transformă ca un actor, cu ajutorul unor dinţi falşi şi a unei peruci zburlite, într-un alter-ego al său care dă şi titlul filmului: Toni Erdmann.
Cum tocmai i-a murit câinele, cel mai bun şi vechi prieten ce-i alina singurătatea, Winfried îşi ia o vacanţă ca să o viziteze pe Ines la Bucureşti, unde fiica sa lucrează. Aici descoperă că, deşi o duce bine financiar, ea nu e deloc fericită, aplicându-i-se vorba care spune că „banii nu aduc fericirea”. Ceea ce, după declaraţiile realizatorilor, ar fi unul dintre mesajele filmului. Asta se vede şi din faptul că nici ceilalţi reprezentanţi ai multinaţionalelor care, deşi duc o viaţă de lux, caută iluzia fericirii în petreceri, mult alcool, sex şi chiar droguri. Nici angajaţii români la astfel de firme nu o duc cu mult mai bine, ei temându-se mereu că nu ating nivelul de performanţă cerut, precum Anca, tânăra asistentă a lui Ines foarte bine jucată de Ingrid Bisu. Şi, pe lângă altele, există şi categorie de personaje formată de muncitorii români cărora li se aplică contrariul „nici lipsa banilor nu aduce fericirea”, dar măcar se resemnează cu situaţia.
Întrucât tatăl şi fiica nu reuşesc să se înţeleagă, Winfried este trimis în Germania, în locul lui apărând … Toni Erdmann, care dă buzna în viaţa profesională a lui Ines, dându-se drept antrenorul de life-coaching al lui… Ion Ţiriac şi chiar al şefului fetei sale. Ca orice mascat în timpul balului, e mai îndrăzneţ şi lipsit de reţineri, însă Ines îi face faţă, acceptând oarecum jocul. Cu cât mai tare se ciocnesc, cu atât cei doi se apropie mai tare, până când Ines începe să-şi dea seama că excentricul ei tatăl merită, poate, un loc în viaţa ei, care, începe şi ea să se schimbe o dată ce hotărăşte ca petrecerea de ziua ei să fie una … în pielea goală.
Foarte bine jucată, filmată, montată şi ilustrată sonor, comedia dramatică „Toni Erdmann” a stârnit valuri prelungi de râs la gala de deschidere a Festivalului „Les Films de Cannes á Bucarest”, aşa că merită să o vizionaţi la una din destul de multele sălile unde rulează: Cinema Elvira Popescu, Europa, Muzeul Ţăranului, Hollywood Multiplex, Movieplex Cinema, Cinema City Cotroceni, Grand Cinema & More şi Cinemateca Union.
