Blocul Rosenthal – marire si decadere
Articol de Mircea Apostolescu, 22 septembrie 2016, 12:27
Asa cum spuneam, in Bucuresti, chiar in centrul orasului, in zona cea mai scumpa si mai “comerciala”, intalnesti la tot pasul cladiri pe zidurile carora troneaza semnul ce indica un monument istoric, dar care sunt lasate in paragina. Fie pentru ca proprietarii spera ca aceste “batrane doamne” sa se autodemoleze, pentru a putea construi apoi imobile moderne, cu destinatie de birouri ori rezidentiala, fie cladirile monumentale sunt pur si simplu parasite, abandonate de ani si ani de zile.
In aceasta situatie zace, de aproape doua decenii, Blocul Rosenthal. Acesta este situat pe Calea Victoriei, la numarul 22-24, chiar vis-a-vis de Magazinul “Victoria” si de Palatul CEC.
Blocul, inaugurat pe 20 decembrie 1938, a fost construit dupa planurile lui Radu Dudescu, la acea vreme arhitectul sef al Bancii Nationale, sub indrumarea inginerului Liviu Ciulley. Pentru aceasta constructie, BNR a platit 35 de milioane de lei.
Blocul a fost cunoscut sub denumirea de “Rosenthal”, deoarece a fost ridicat pe locul fostului magazin de lux, cu prortelanuri fine “Rosenthal”. El a fost destinatt pentru a gazdui “Casa de Pensiuni, Imprumuturi si Ajutoare” a personalului Bancii Nationale, infiintata in 1935, si “Asociatia Sportiva si Culturala” a angajatilor BNR.
Cladirea, pe ale carei ziduri se poate vedea semnul ce indica un monument istoric, are un subsol cu doua niveluri, 5 etaje de birouri, o sala de conferinte, la etajul al 6-lea, o sala de sport, cu dependintele necesare, la etajul 7, si un bufet, la etajul 8. Imobilul dispunea si de 4 ascensoare pentru persoane, plus un ascensor pentru corespondenta.
La parter, sunt spatii comerciale. Blocul Rosenthal a adus, pentru intaia oara, o idee inovatoare in Bucuresti. Astfel, spatiile comerciale de la parter sunt retrase si, in fata lor, se afla o galerie cu colonade, pentru ca trecatorii sa poata zabovi in fata vitrinelor, la adapost de ploaie sau de razele arzatoare ale soarelui.
Dupa inaugurarea sa, cladirea a adapostit nu doar “Casa de Pensiuni” si “Asociatia Sportiva si Culturala” ale personalului BNR, ci si “Serviciul de control al Importului”, “Serviciul de Control al Exportului”, “Serviciul de Relatiuni cu Strainatatea” ale Bancii Nationale.
In 1968, cladirea a fost transferata Bancii Romane de Comert Exterior (BRCE). Timp de 20 de ani, pana in 1989, prin aceasta banca s-au desfasurat cele mai multe operatiuni speciale ale statului roman. Dupa 1990, banca si-a schimbat denumirea in Bancorex, pastrandu-si, insa, specializarea in tranzactii financiare externe si fiind considerata un fel de regina a bancilor din Romania.
La 27 iunie 1999, Agentia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) a preluat 1022 de dosare cu credite neperformante ale Bancorex, banca fiind desfiintata.
Dupa caderea Bancorex, cladirea de pe Calea Victoriei nr. 22 – 24 a ramas in paragina.
Astazi, o parte dintre geamurile de la parter si de la etajele inferioare sunt sparte, galeria de la parter este plina de gunoi, mazgalita de grafferri si miroase puternic a urina. In interior, oamenii fara adapost au facut ravagii. Au smuls tot ce ramasese in urma (bucati de metal, mochete etc.), au scrijelit peretii si au lasat mormane de gunoi.
Nu am reusit sa aflu de la autoritati, de la Primaria Capitalei sau de la cea a Sectorului 3, cine este proprietarul cladirii sau daca aceasta se afla in mijlocul vreunui proces.
Poate ca singura solutie pentru a nu mai permite ca monumente istorice din centrul Bucurestiului sa ajunga ruine si focare de infectie ar fi aceea de a introduce in Legea Fundamentala, la capitolul privind proprietatea, o prevedere care sa permita confiscarea de catre stat a imobilelor parasite, dupa o perioada de cinci ani?!
