Dispretul fata de cetateni…
Articol de Mircea Apostolescu, 30 august 2016, 11:51
Vara e pe sfarsite… Nu mai e mult pana incep scolile, cu forfota pe care, dupa cum bine stim, o aduce acest eveniment, an de an, iar centrul orasului arata ca dupa bombardament. Pe Magheru si pe Lascar Catargiu, prima banda de circulatie, pe sensul de mers spre Romana, respectiv, catre Piata Victoriei, este rascolita de catre cei de la gaze, care, evident, s-au trezit sa schimbe tevile, acum, cand lumea se intoarce din vacanta si incepe sa alerge dupa rechizite, dupa hainute pentru scoala etc.
Traficul aglomerat de pe aceste bulevarde mari din centrul Bucurestiului trebuie sa se inghesuie pe benzile ramase, autobuzele cu greu reusesc sa opreasca in statii, iar ambuteiajele sunt sporite de catre utilajele de constructii care se deplaseaza intre diferite puncte ale lucrarilor.
Trotuarele sunt brazdate de nenumarate santuri, trase de-a latul, de-a curmezisul sau cum i-a mai venit constructorului. Pietonii sunt supusi unor curse cu obstacole, trebuie sa sara cu agilitate peste santuri, sa se strecoare, cu dibacie printre gramezile de pamant, nisip, conducte si alte materiale, printre utilajele lasate la marginea trotuarelor si gropile sapate si neastupate.
Nimanui nu pare sa ii pese de persoanele in varsta, care vin cu cate un carucior de la cumparaturi si se pot impiedica de aceste obstacole, de gospodinele care au inceput sa isi faca aprovizionarea pentru conservele de toamna si vin de la piata cu sacose incarcate cu vinete sau rosii. Sa nu mai vorbim despre persoanele cu dizabilitati, care nu pot sari cu scaunele rulante peste santurile celor de la gaze, ori se pot impiedica sau lovi si rani grav, in cazul nevazatorilor.
Nu contesta nimeni necesitatea unor investitii, precum schimbarea tevilor de gaze, dar daca nu ne pasa de oameni, daca nu avem grija de cei care circula zilnic pe strazile orasului, cu masina, cu autobuzul sau pe jos, ce rost mai au aceste investitii?
Orasul trebuie sa fie al oamenilor, pentru oameni, nu doar un santier, plin de praf, de gropi si de gramezi de pietris…
