Cătălin Duță iti recomandă drama istorică Ben-Hur
Articol de , 19 august 2016, 21:42
Şi azi ne oprim la una dintre premiere, drama istorică „Ben-Hur” ce se vrea un blockbuster, dar se dovedeşte a fi, din păcate, o nouă ecranizare după romanul din 1880 al lui Lew Wallace, „Ben-Hur: A Tale of the Christ”, ce depăşeşte doar prin efecte speciale capodopera regizorului William Wyler din 1959, distinsă cu nu mai puţin de 11 Oscaruri şi alte premii şi căreia actualul film îi este inferior, aproape întru totul. Ceea ce este oarecum surprinzător, întrucât este regizat de Timur Bekmambetov, un cineast care s-a afirmat rapid cu foarte bunele prime două părţi din trilogia „Rondurilor”. E drept că la Hollywood a avut deja un rateu cu „Abraham Lincoln: Vânător de Vampiri”.
Povestea este diferită faţă de cea spusă în capodopera din secolul trecut. Judah Ben-Hur şi Messala se iubesc şi se întrec, ca fraţi ce sunt. Ce-i drept nu de sânge, pentru că Messala e un roman rămas orfan adoptat de familia princiară a lui Judah, în vremuri grele pentru Iudeea datorită romanilor care vor să-şi impună obiceiurile construind un circ, pentru a cărui zidire sunt folosite pietre funerare luate din cimitirul Ierusalimului. Profanarea acestuia, bineînţeles că măreşte furia şi atrage atacurile zeloţilor.
Messala, căruia îi este interzisă dragostea faţă de sora lui Judah, pleacă la Roma, luptă vitejeşte prin lume sub pajura romană, şi se întoarce ca ofiţer şi mâna dreaptă a noului Prefect al Iudeii, crudul şi coruptul Pilat din Pont, gata să facă ordine, rugându-l să-l ajute pe fratele său Judah, ca adept strategic al păcii. Acesta, care s-a însurat cu Esther, fosta lui sclavă devenită ucenică a lui Iisus Hristos, a luat în grija sa un tânăr zelot rănit. Drept „mulţumire” tânărul, comite un atentat îndreptat împotriva amintitului guvernator roman, ceea ce duce la condamnarea întregii familii a lui Judah: el e trimis pe galere, iar mama şi sora lui dispar fără urmă.
După cinci ani de vâslit în galeră, Judah îşi recapătă libertatea în urma unei bătălii navale în care romanii sunt învinşi de greci şi din care el abia scapă cu viaţa. Întors la Ierusalim împreună cu un trib arab ce creşte cai, el vrea răzbunare. Ilderim, înţeleptul arab care l-a adăpostit şi este povestitorul filmului, e decis să-l ajute s-o obţină, însă prin victoria în întrecerea sportivă de care de luptă, pe viaţă şi pe moarte, în care romanii sunt reprezentaţi de Messala.
Personajul Iisus Hristos rămâne în plan secund, chiar dacă drumul crucii şi crucificarea, cele două scene care duc la convertirea lui Judah, reuşesc să emoţioneze. Şi asta nu pentru că realizatorii filmului „Ben-Hur” de acum – ce rulează la Glendale Studio şi toate cinematografele de mall, inclusiv sala IMAX – au ales să scoată vinovaţi de moartea Mântuitorului doar pe romani, chiar şi prin faptul că ei ar fi transformat pe evrei într-un popor crud şi violent; ci pentru că accentul poveştii se mută pe trădare şi răzbunare. De altminteri, exact miezul cărţii ce stă la baza filmului, aspectul religios-spiritual, este cel mai inabil tratat. Aşa cum nici distribuţia nu străluceşte.
