A plecat Seniorul teatrului românesc, Radu Beligan!

Articol de , 20 iulie 2016, 18:16 / actualizat: 21 iulie 2016, 15:45

Radu Beligan a dedicat teatrului aproape 8 decenii, iar activitatea sa artistică a fost recunoscută şi de reprezentanţii Guinness World Records, care l-au desemnat în 2013, ”Cel mai longeviv actor aflat încă în activitate pe scena de teatru”.

A fost un fenomen, o persoană cu o energie debordantă, cu o vastă cultură, cu preocupări foarte diverse, mereu ancorat în prezent, activ chiar și pe rețelele de socializare.

A fost un actor cu o voce inconfundabilă și care a lăsat roluri memorabile în istoria teatrului românesc, fie că amintim doar personajele din spectacolele lui Sică Alexandrescu realizate pe textele lui Caragiale, Robespierre din ”Danton” de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974 și Antonio Salieri din ”Amadeus” de Peter Schaffer, regia Dinu Cernescu, 1982.

A creat sute de roluri în teatru, la radio și la televiziune, a jucat în 30 filme de lung metraj, a regizat numeroase spectacole, dar mai presus de orice, a înființat un teatru, Teatrul de Comedie. Pe 5 ianuarie 1961 a fost prezentat primul său spectacol, ”Celebrul 702” de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, cu Radu Beligan în rolul principal. A condus Teatrul de Comedie până în 1969 și l-a transformat rapid într-un reper cultural. Aici a jucat alături de Ion Lucian și Sanda Toma, în celebra montare a lui de Lucian Giurchescu, cu ”Rinocerii” de Eugene Ionesco. din 1964, cu care avea să cucerească Parisul și prietenia autorului. Acum Sala Mare a Teatrului de Comedie îi poartă numele.

Apoi, în vremurile cele mai dificile, a fost directorul Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB), între anii 1969 şi 1990. Și datorită lui s-au putut găsi în repretoriu spectacole de marcă.

După anii 90 a susținut înființarea Teatrului Metropolis, a fost alături de managerul George Ivașcu, iar ca semn de recunoștință, acesta i-a oferit titlul de Director Onorific al instituției. O stea cu numele Radu Beligan a fost dezvelită în 2011, în Piața Timpului, pe Aleea Celibrităților, O plachetă cu numele său a fost montată pe fațada teatrului, în momentul în care Radu Beligan împlinea 95 de ani. Pe scena acestui cochet teatru și-a sărbătorit ziua, în acel an 2013, jucând alături de fiica sa Lamia, în ”Lecția de violoncel”, un spectacol realizat de Felix Alexa, special pentru acest eveniment.

A fost admirat și aplaudat de generații de spectatori.

A interpretat roluri celebre, în capodopere ale dramaturgiei românești şi universale, de la Caragiale, la Camil Petrescu, Eugen Ionescu, Tudor Muşatescu, Mihail Sebastian, de la William Shakespeare și Goldoni, la Gogol, Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jean Anouilh.

A pus în scenă spectacole precum: “Doctor fără voie” de J. B. P. Molière, “O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, “Egoistul” de Jean Anouilh, “Străini în noapte” și ”Spiritul de familie” de Eric Assous, ”Nimeni nu-i perfect” de Simon Williams.

”Nemuritorul” este ultimul titlu în care a jucat chiar în această stagiune, alături de Maia Morgenstern şi Marius Bodochi. Spectacolul în regia lui Dan Tudor, pe un text de Mona Radu, a avut premiera la Teatrelli, cu câteva zile înainte de Crăciun.

Deşi a fost om de teatru prin excelenţă, Radu Beligan şi-a unit destinul artistic cu cel al cinematografiei româneşti, el debutând pe marele ecran în copleşitorul rol Rică Venturiano, arhivar de judecătorie, ”studinte în drept şi publicist” din capodopera”O noapte furtunoasă”, ecranizare după Caragiale regizată de Jean Georgescu în 1943. A jucat în genuri de film diferite, de la comedie (precum cea amintită) la dramă (precum ”Tată de duminică” sau ”După-amiaza unui torţionar”), de la producţii istorice (”Aurel Vlaicu”, seria ”Iancu Jianu” sau ”Horea”) până la cele SF (”Galax, omul păpuşă” de Ion Popescu-Gopo), de la thrillere pline de acţiune (”Explozia” sau ”Cuibul salamandrelor”) la … documentar (”Maria Sa, Birlic!”). Radu Beligan a interpretat roluri variate, rămânând, într-un fel, el însuşi. Ca o încununare, în 2014, a primit Premiul pentru întreaga carieră, la Gala Premiilor Gopo.

Dintre distincțiile importante pe care marele actor le-a primit de-a lungul timpului, mai amintim: Ordinul Naţional ”Steaua României” în gradul de ”Mare Cruce” cu însemn pentru civili, 2008; Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale”, 2003; Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naţionale de Teatru, 2002; Premiul Academiei Române, 1997; Premiul Galei UNITER 1995-1996; Doctor Honoris Causa al Academiei „George Enescu” din Iaşi, 1994.

Din 2004 este Membru de Onoare al Academiei Române, drept recunoaştere a activităţii în domeniul artei.

A fost Preşedinte activ (1971) şi apoi Preşedinte de onoare pe viaţă (1977) al Institutului Internaţional de Teatru

În 2002, Preşedintele Franţei, Jacques Chirac a semnat Decretul prin care Radu Beligan este numit în grad de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare.

Radu Beligan s-a născut la 14 decembrie 1918 (de ziua Sfântului Filimon — protectorul artiștilor), la Galbeni, într-o familie modestă, cu patru copii. După cum a mărturisit în diferite interviuri, a moștenit talentul de la ambii părinți.

”Tatăl meu, un actor cu mai puțin noroc decât mine, și-a încheiat prematur viața teatrală în urma unui diferend avut cu Mihail Sadoveanu. Mama avea o voce frumoasă, era grecoaică, venea din țara care a inventat teatrul. (…) Era casnică, ținea din toate punctele de vedere casa singură, până și hainele de pe noi erau croite și cusute de ea. În plus, știind foarte bine limba franceză ne-a învățat și pe noi. Eu am fost favorizat pentru că și-au dat seama că îmi place cartea. Părinții mei au investit tot ce puteau, ca să ajung undeva departe.(…) Sunt un băiat plecat de la țară. Mergeam cu vaca, cu picioarele goale. Imaginați-vă că băiatul acesta a luat masa cu Regina Angliei!”, povestea Radu Beligan într-un interviu. (sursa AGERPRES)

A studiat Dreptul și Filosofia, în perioada 1937-1938 și Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, unde a avut-o profesoară pe Lucia Sturdza Bulandra.

În primii ani ai carierei a jucat la Teatrul ”Regina Maria” (1937-1938), la ”Uranus” (1938-1939), la Teatrul din Sărindar, la Grădina ”C.A. Rosetti”, la Teatrul ”Tudor Mușatescu”, la Majestic, la Savoy, la Teatrul ”Comedia”, la Municipal. La sfârșitul anilor ’40, a existat chiar și Compania ”Radu Beligan”. La Teatrul Național din București a venit pentru prima dată în 1945.

A fost profesor la Institutul de Teatru şi Film, între 1950 şi 1965.

Este autorul cărților: ”Note de insomniac” 2001, ”Luni, Marţi, Miercuri…” 1978, ”Pretexte şi subtexte” 1968.

Fie că îi spuneau ”Maestre”, ”Meștere” sau domnule Beligan, pentru mulți oameni de teatru Radu Beligan a fost și va rămâne, în primul rând, un model.

Sursa: Andreia Bârsan

Sursa foto: cotidianul.ro