Anormalitatea cu care ne-am obisnuit?

Articol de , 15 iulie 2016, 12:40

In aceasta dimineata televiziunile aratau, in direct, cum functionari ai ambasadei Frantei asezau panze negre la poarta resedintei din str. Biserica Amzei, si instalau masuta pentru o noua carte de condoleante.

Este pentru a treia oara in ultimul an si jumatate cand vedem aceeasi scena in exact acelasi loc (prima oara a fost dupa atacul de la Charlie Hebdo, pe 7 ianuarie anul trecut) si dupa cum evolueaza situatia (si in Franta si in toata lumea) tare mi-este teama ca aproape sigur situatia se va repeta, poate nu la ambasada Frantei (sa speram ca nu din nou la ambasada Frantei !), dar sigur la o reprezentanta diplomatica, sau alta.

Pentru ca  atentatele teroriste au ajuns sa fie o prezenta aproape cotidiana in buletinele de stiri. Daca nu se intampla in UE se intampla in Irak, sau in Bangladesh, sau in America, sau in Turcia.

Este limpede ca nici francezii si nici europenii in general nu sunt dispusi sa renunte la stilul lor de viata si la un sistem social si politic bazat pe toleranta si multi-culturalism, care sistem social si politic a dus (trebuie sa reamintim mereu acest lucru) la bunastarea si dezvoltarea economica absolut remarcabile.

Este de neimaginat o tara europeana in care oamenii sa se uite mereu piezis unul la altul pe strada, sau in care sa refuze sa imparta aceeasi tema de cercetare cu un coleg de religie islamica, sau in care chirurgul sa nu opereze pentru ca anestezistul este arab, sau o tara in care nu vei intra in magazin pana nu vei verifica daca vanzatorul este de etnie «convenabila».

La fel este de neimaginat o tara europeana in care cetatenii sa fie opriti sistematic pe strada pentru a fi legitimati si perchizitionati in numele sigurantei publice.

Si totusi, CEVA trebuie facut pentru ca este anormal sa ne obisnuim cu ideea ca terorismul este o prezenta normala in viata noastra.

Franta nu va bloca cu politie Promenade des Anglais, asa cum Belgia nu a blocat metroul, iar Marea Britanie nu a a pus cate un paznic in fiecare statie de autobuz, dar un sistem de securitatea mult mai eficient si mai prompt in reactii este absolut necesar.

In ultima instanta este si o chestiune bun simt, care trebuie sa prevaleze asupra sloganelor politice.

Ca sa demonstreze ca traiesc in «normalitate» autoritatile de la Nisa nu au luat acea masura pe care bunul simt o impunea, adica sa blocheze accesul vehiculelor intr-o zona in care se stia SIGUR ca se vor aduna zeci de mii de oameni.

Era ora 10 seara ora locala, intr-o zi de sarbatoare nationala, in care mare majoritatea a oamenilor sunt liberi, deci nu se poate invoca argumentul ca daca s-ar fi oprit circulatia pe UNUL din bulevarde, ar fi paralizat intreg orasul.

In al doilea rand, francezii au facut greseala de a nu invata nimic din nenorocirea belgienilor de acum cateva luni.

Adica s-au multumit sa actioneze «ca la carte»: au alcatuit, cu multa atentie, doua fisiere distincte, unul in care sunt trecuti indivizii «violenti », altul in care sunt trecuti «suspectii de terorism».

Si s-au tinut de ele cu o rigoare demna de o cauza mult mai buna. In numele birocratiei atotstapanitoare ca si in numele tolerantei gresit intelese serviciile de securitate au considerat ca franco-tunisianul respectiv nu merita efortul de a fi urmarit pas cu pas, pentru ca era considerat doar «violent», nu era si in categoria «suspect de terorism»!

Este confortabil pentru orice autoritate sa imparta oamenii in fisiere, dar s-a dovedit inca o data ca oamenii au prostul obicei de a nu respecta tiparele psiho-comportamentale construite cu mare profesionalism de institutiile menite sa ne apere.