Vacanta cu sau fara copii?

Articol de , 30 aprilie 2016, 12:35

Eu aleg sa plec in concediu si cu, si fara copil. Ne-am propus ca in fiecare an sa avem cel putin 2 vacante, una cu cea mica, si alta doar pentru cuplu. Asa e cel mai sanatos, din punctul meu de vedere. Asta, daca aveti cu cine sa lasati copilul cateva zile.

Pentru multi parinti, vacantele petrecute cu cei mici nu sunt neaparat relaxante, ci mai degraba stresante, pana la o anumita varsta, zic eu 3 ani.

Primul pas e bagajul care nu e gata niciodata. Te apuci cu o saptamana inainte si realizezi ca nu l-ai terminat nici in momentul plecarii. In masina iti dai seama ca ai uitat ceva esential, eventual caruciorul. Nu-i nimic, te intorci si il iei.

Cam cum arata bagajul copilului meu: haine (pentru toate anotimpurile), sterilizator, carucior, jucarii, biberoane, suzete, medicamente – in caz de ceva. Practic, tot portbagajul masinii. Recunosc, obisnuiesc sa iau toata casa cu mine atunci cand plec si trei zile in concediu. Asta se intampla de cand a aparut Rebeca, inainte, bagajul era gata in 10 minute.

Ca sa nu mai zic de faptul ca rezervi un sejur cu cateva luni inainte si stai sa te gandesti daca nu cumva intervine ceva neprevazut intre timp. Febra, raceala, un dintisor care isi alege momentul nepotrivit sa apara. Pana acum, din fericire, n-am patit asta, dar am auzit cazuri.

Asta e. Pana pe la 3 ani ne asumam riscul acesta. Doamne ajuta sa nu fie nimic!

Si pentru mine vacantele cu Rebeca sunt agitate. Ea nu sta locului, iar eu dupa ea. Adio leneveala pe sezlong cu un frappe in mana. O tigara pe repede inainte si aia e.

Ca sa nu mai zic ca te bronzezi din picioare si neuniform. Ne asumam, doar suntem parinti.

Toate acestea sunt compensate insa de bucuria copilului care vede marea si se arunca in nisip de fericire.

Eu am plecat la mare, la mai putin de doua luni de la nastere. Sunt nebuna, stiu, mi-au zis toti. Dar aveam nevoie de o iesire. Atunci ziceam ca a fost cea mai grea vacanta cu cea mica. Dar anul urmator mi-a demonstrat contrariul. La aproape un an se intampla. Nu mergea inca singurica, ci doar tinuta de manuta. Va puteti imagina singuri ce a fost.

Apoi, am plecat la munte, dupa un an al ei. Tot drumul pana la Predeal a plans incontinuu. Am ajuns la concluzia ca nu-i placea in masina. Ce sa zic, am avut zgomot de fond.

Si eu si tatal regretam ca n-am lasat-o cu bunicii care de altfel au insistat. Noi nu si nu. Sa se distreze si copilul. Ideea e ca doar copilul s-a distrat. Noi am alergat.

Acum, la inceput de vara, urmeaza o alta vacanta la mare cu fetita de 2 ani. Ne-am inarmat cu rabdare, sa vedem ce iese.

Cea mai buna idee este sa va cazati la un hotel child friendly, cu piscina, locuri de joaca si eventual all inclusive, ca sa nu stati dupa ospatari o ora, in varf de sezon.

In rest, e indicat sa il lasati pe copil sa faca ce vrea, macar 15 minute, pentru ca mai apoi sa aiba rabadare sa faceti si ce doriti voi, parintii. De multe ori merge acest truc. Depinde, bineinteles, si de starea copilului.

Asa cum am zis la inceput, daca se poate, e indicat, ca sa nu zic obligatoriu, sa aveti si macar o vacanta in 2. Sa puteti sta linistiti, sa vizitati sau orice altceva aveti chef si nu se poate face cu cei mici.

Apropo, noi am ales plecarile in doi in afara tarii, unde oricum o vacanta cu copilul, cred eu, este aproape imposibila. Mai ales daca este vorba despre o calatorie intr-un oras in care ajundeti pentru prima data si pe care vreti sa-l descoperiti la pas.

Copiii nu au rabdare, si pe bune dreptate, si mai trebui sa le si respectati programul de masa si somn.

Nu e vorba de egoism, dar vor avea timp sa descopere si ei alte zone cand vor creste si vor putea ramane cu ceva din aceste experiente.

Povestile voastre sunt asteptate pe pagina de facebook BucurestiFM.

Nu uitati ca ne auzim in fiecare week-end, dupa ora 10, in City Break, cu Mirela Oprea.

Sarbatori frumoase si linistite!