Creştinii au intrat în Săptămâna Mare

Articol de Sabina Lapadatescu, 25 aprilie 2016, 09:01

Săptămâna Mare pregătește credincioșii pentru cea mai importantă sărbătoare a creștinismului, Învierea.

Săptămâna aceasta nu doar se comemorează, ci sunt retrăite patimile lui Iisus Hristos, culminând cu moartea Sa pe Cruce, urmată de Învierea Sa, de Duminică.

În fiecare zi, la slujba deniei sunt amintite unele dintre aceste momente trăite de Mântuitor în viaţa Sa pământească, aşa cum sunt ele menţionate în Sfintele Evanghelii.

Cele mai importante sunt Denia celor 12 Evanghelii din Joia mare şi Denia Prohodului Domnului din Vinerea mare.

Tradiții în Săptămâna Mare

În Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște.

A doua zi a Săptămânii Mari, denumită și Marțea Seacă, este dedicată predicii de pe Muntele Măslinilor, când Iisus a anticipat distrugerea marelui Templu, dar și propriile patimi, cu doar trei zile înainte de a fi judecat.

În ziua de miercuri a Săptămânii Mare, Iuda este pomenit în denie. Se spune povestea apostolului devenit vânzător, care se gândește să-l trădeze pe Iisus, dar și pe Maria, femeia desfrânată devenită mărturisitoare, care-i spală picioarele lui Iisus cu lacrimile ei pline de căință și îl unge cu mir.

În anumite zone, există obiceiul ca miercuri seara, când soarele asfințește, copiii să meargă cu colindul, la sfârșit primind ouă pentru a le roși.

În seara zilei de joi, este rânduită Denia celor 12 Evanghelii. În cadrul acesteia sunt amintite patru momente grele: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina la care Iisus i-a strâns în jurul său pe Apostoli şi la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.

Joia Mare este ziua în care se roşesc ouăle. Tot în Joia Mare se ține post cu mâncare uscată, la biserici nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca, iar creştinii care s-au spovedit se împărtăşesc.

Există un obicei, conform căruia, în timpul slujbei, fetele fac câte un nod pe o sfoară pentru fiecare evanghelia. Seara, ele pun sfoara sub pernă, urmând să-și viseze alesul.

În Vinerea Mare numită și Vinerea Neagră, cea mai tristă dintre tristele zile ale pătimirii Domnului, se rememorează aducerea la judecată, batjocorirea, răstignirea, moartea și îngroparea lui Iisus.

Seara, în biserici se oficiază Denia Prohodului, cortegiul de credincioşi, în frunte cu preoţii, dă ocol bisericii de trei ori, după care, cu toții, trec pe sub Epitaf. Totodată, conform datinii, credincioșii care se întorc de la Biserică, aduc acasă lumina Prohodului, a punerii Domnului Iisus în mormânt, și înconjoară casa ținând în mână lumânarea aprinsă.

În Vinerea Mare este bine să se țină post negru. Cei care nu pot, trebuie să respecte măcar 2 reguli: să nu mănance urzici și să nu pună oțet în mâncare, deoarce lui Iisus i s-a dat să bea oțet după ce a fost biciuit.

Se spune că dacă va ploua în Vinerea Mare, anul va fi unul mănos; dacă te scufunzi în apă rece de trei ori în Vinerea Mare, vei fi sănătos tot anul. Femeile nu au voie să coase, să țese nu coc pâine, sau să facă alte treburi gospodărești, fiindcă este mare pericol de boală și spirite rele.

Sâmbăta Paştelui, ultima zi din Săptămâna Mare, este ziua în care trupul Mântuitorului s-a odihnit în mormânt. Așadar este zi de reculegere. Seara, în bisericile ortodoxe se aprind luminile, anunţând că se apropie Învierea.

În miez de noapte, în biserici se oficiază slujba Sfintelor Paşti. Sunt sfinţite pasca, ouăle roşii şi celelalte bucate, pentru că postul a luat sfârşit. Credincioşii iau Lumină, spun „Hristos a înviat!“ şi răspund cu „Adevărat a înviat!“. Aceste expresii devin formule de salut timp de 40 de zile, până la Înălţare.

Conform tradiției, în ziua Sâmbetei Mari, femeile se spală pe cap, se piaptănă, se îmbracă în haine curate, se închină și se roagă la icoane. Pot termina, însă, toate treburile casei.

Există și căteva superstiții referitoare la această zi. De exemplu, vasele trebuie puse în cuptor doar cu mâna dreaptă, iar numărul tăvilor în care se face cozonacul sau pasca trebuie să fie cu soţ, pentru a evita necazurile în anul următor.