In această seară, la Serendipidy, o întalnire cu Zoltan Butuc -”De drag de aleasa limba romană”
Articol de Maria Gheorghiu, 21 martie 2016, 14:50
Cine începe de luni cu spectacolele o ține așa toată săptămana…
Si de ce nu, ce altă activitate ne-ar mai îndepărta puțin de toate problemele cotidiene, aducând și puțin frumos în viața noastră?
Recomand cu bucurie întalnirea din această seară cu actorul (și cantautorul!) Zoltan Butuc, o întalnire cu fața mai puțin văzută a artei…cea care îmbracă spiritul în straie de sărbătoare.
Veți putea asculta de la 20.30, la Serendipity ,”Povestiri Minerești” de I D Sirbu și Pitroceli muzicale pe poeme de Nichita Stănescu și Jozsef Atilla.
Ce sunt ”Povestirile minerești de I.D.Sarbu”? O întalnire fericită peste timp între doi oameni avand aceleași valori: unul le-a scris și celălalt le arată lumii rostindu-le.
”O mare iubire pentru oamenii locurilor și locurile oamenilor. Un patriotism neforțat, încântător, slăvit într-o aleasă limbă română. O filosofie conținaută traversează cele mai banale povestioare sau aspecte ale poveștii. Uriaș în simplitate, nefiind simplist pe niciunde… Cât e de departe reprezentarea pe care o avem față de adevăr? Nu știu. Măcar și pentru simplul motiv că nu eu dețin adevărul.” (Zoltan Butuc)
Cat despre ”Pritocelile muzicale pe poeme de Nichita Stănescu” vă spun doar că trebuie ascultate pentru a înțelege și mai bine curgerea noastră nichitiană; o face un artist, în toată puterea cuvantului:
Numele lui este ZOLTAN BUTUC :
In 1993 i se decerna premiul pentru debut al UNITER pentru rolul din spectacolul Ora lynxului de Per Olov Enquist, jucat la Teatrul Odeon. A jucat in spectacole de teatru la Teatrul Bulandra, Copilul ingropat de Sam Shepard, la Theatrum Mundi- Regele moare de Eugène Ionesco, Teatrul Act- Tunelul, dupa Ernesto Sabato, in spectacole de teatru radiofonic: Rătăcirile Marelui Macabru de Michel de Ghelderode, Petru de Vlad Zografi, Infinitul Brâncuși, scenariu de Valeriu Butulescu, Maldoror sau Biografia sentimentală a unui criminal în serie de Isidore Lucien Ducasse (Comte de Lautréamont), Argentina de Ilinca Stihi, etc.
Pe marele ecran a debutat in pelicula Prea târziu (1996), regizata de Lucian Pintilie. A jucat apoi în Lunga călătorie cu trenul (1997), regia si scenariul Sinisa Dragin, Nekro (1997), Triunghiul morții (1999), Amen (2002), comedia americană Vacuums (2003), Vlad (2003), Raport despre starea națiunii (2004), Damen tango (2004), The Cave (2005), Funny Money (2006), Shadow Man (2006), Youth Without Youth (2007), regia Francis Ford Coppola, ecranizare a romanului Tinereţe fără tinereţe de Mircea Eliade, Ashes and Blood (2009) etc. A jucat și în filme pentru televiziune (Treason & Plot,2004; Păcatele Evei, 2005; Sweeney Todd, 2006 etc.), dar a și cântat, a recitat poezie, a susținut diferite proiecte culturale.”
In ceea ce mă privește, am avut bucuria să-l ascult în decembrie anul trecut, într-un spectacol în aer liber ( un spațiu impropriu , departe de ceea ce ar fi trebuit să fie pentru mesajul transmis de artist) dar cu tot frigul de afară și condițiile tehnice precare, Zoltan a reușit să ni-l aducă pe Nichita direct la inimă, cu multă emoție.
Pentru cei care nu sunt încă familiarizați cu arta sa, actorul spune :
”Rolul artei e să pună oglindă-n fața conștiințelor celor care-alcătuiesc publicul. În cazul demersului meu se-ntâmplă cumva asta, doar că răsturnat. Aduc oamenilor acel ceva care încă stăruie în fiecare, dar care e prea poluat acum de inflație (de tot felul), de comercial (și nu neapărat de cel prozaic), de mizeria de viață politică (dacă se poate numi Viață!), de tabloide și exerciții duse până la paroxism ale egoului (vedete umflate, dezumflate, tunate și viețile lor de carton). Nu mai e vremea poveștilor, parcă; cele spuse-n taină, la gura sobei… Oarecum anacronic demersul meu, dar pare să aibă priză. Eu mărturisesc despre ce cred. Despre ce mă interesează. Faptul că lumea ascultă și ia seama mă îndreptățește să cred că nu sunt rupt de realitate, deși, așa cum am mai spus, o fac răsturnat.”