Prezentarea filmului „Fiul lui Saul”
Articol de , 15 martie 2016, 12:40
Cea mai valoroasă dintre cele 5 premiere ale săptămânii este drama istorică „Fiul lui Saul”, distinsă cu Marele premiu al juriului, premiul FIPRESCI şi alte două la Cannes, Oscarul şi Globul de Aur pentru cel mai bun film străin, ca să amintim doar cele mai faimoase distincţii.
Prin modul de realizare, cineastul maghiar László Nemes iese din tradiţia „filmelor despre Holocaust”, devenite un adevărat gen în sine, inducând senzaţia de scufundare în infernul lagărului nazist al morţii Auschwitz-Birkenau. Pentru a obţine asta, pe parcursul întregului film urmăreşte un singur personaj: pe evreul-ungur Saul Ausländer, membru al unei „echipe speciale” (Sonderkommando) compusă din prizonieri evrei din ţări diferite obligaţi să execute diverse munci la ordinele gardienilor nazişti, precum: dezbrăcarea şi deposedarea de bunuri a viitorilor gazaţi, curăţatul camerelor de gazare şi aruncarea cadavrelor în cuptoare, risipirea cenuşii în apa unui râu. Pentru acestea ei au condiţii de încarcerare puţin mai bune şi o scurtă prelungire a vieţii, cu speranţa că poate reuşesc să evadeze.
Excelent interpretat de poetul şi actorul neprofesionist Géza Röhrig, Saul e martorul unui mic miracol: un copil care supravieţuieşte gazării. Însă doar pentru a fi apoi sufocat de doctorul nazist şi trimis la autopsie. Din acest moment, protagonistul este obsedat să îngroape ritualic, în prezenţa unui eventual rabin, acest copil despre care susţine că ar fi fiul său, deşi un prizonier (jucat de actorul maghiar de la Cluj Levente Molnár) sugerează totuşi că acesta nu ar avea niciun băiat.
Aparatul de filmat este aproape nedezlipit de chipul lui Saul, care devine aproape singurul reper pentru spectator ce trece printr-un şir necontenit de orori, un coşmar în care ordinea şi haosul se amestecă. O astfel de imagine, în care domină culorile reci, dă dinamică şi dramatism filmului. Pe de altă parte, planurile secundare pe care aparatul de filmat le decupează în deplasările lui Saul sunt lăsate neclare. De parcă personajul nici nu mai vede ce îl înconjoară. Astfel, omniprezenţa disperării şi a morţii sunt tratate vizual cu discreţie, camera de filmat surprinzând inevitabil cadavre, însă fără insistenţă.
În schimb, sunetul completează repere ale unei astfel de uzine a morţii cu comenzile urlate şi focurile de armă ale gardienilor, ori frânturile de dialog între membrii Sonderkommando sau ţipetele şi bătăile în uşi ale celor trimişi în camerele de gazare. Astfel, spectatorul este invitat să reconstituie singur în minte întregul peisaj insuportabil, dacă se încumetă să vizioneze drama istorică „Fiul lui Saul”, ce rulează la CinemaPRO şi aproape toate cinematografele de mall. Excepţie face doar Cine Grand Titan.
