Cum l-a găsit Mihai Păcuraru pe Dumnezeu
Articol de Sabina Lapadatescu, 4 martie 2016, 18:29
Atelierul de timp liber Radio România a conturat povestea unui alt om interesant. Este vorba de Mihai Păcuraru, regizor de emisie la Bucureşti FM.
“Sincer, nu ne vine să credem cât de complex poate fi un subiect pe care-l credeam relativ simplu. Hai să ne cunoaştem, am zis şi ne-am gândit că, poate, va fi o simplă căutare, câteva întâlniri şi discuţii rutiniere despre pasiunile colegilor, unele comune, altele mai cu moţ. Şi iată că, din om în om, potecuţa noastră începe să urce până la subiectul primordial. Dacă ne-ar fi spus cineva că, prezentând oameni, vom ajunge să vorbim inevitabil de Dumnezeu, nu am fi crezut. Pentru o clipă ne-am reamintit precizare filosofică subtilă, făcută de Kierkegaard: “Dumnezeu, nu există. El este etern”.
Unde, cum este şi, mai ales cum poate fi găsit, l-am rugat pe colegul nostru Mihai Cătălin Păcuraru, de la Bucureşti FM, să ne precizeze.
Padre, cum îi spun amicii, este un teolog avantgardist, spunem noi, dar îl lăsăm pe el însuşi să povestească… Oameni şi pasiuni, despre acest lucru este vorba în „casetuţă”.
Sunt un adolescent la 47 de ani, un visător, neastâmpărat, iubesc oamenii, iubesc natura, iubesc tot ceea ce fac. M-am născut cu radioul, trăiesc cu radioul, mă folosesc de radio. Lucrez în S.R.R. de 24 de ani. Înainte de a mă muta în Gen. Berthelot, de a mă angaja în instituţia visurilor, cum îmi place să-i spun, am lucrat în armată. Ca militar, am avut specialitatea de… transmisionist. Să trecem la treburi serioase, m-am gândit mult cum arată CV-ul meu la onorabila mea vârstă a pubertăţii: Alpinist instructor, motociclist cu o altă specialitate în domeniu: custom-bike, desenez cu aerograful motoare; parapantist, regizor emisie, redactor radio, scriitor, teolog.
Dacă aveţi răbdare vă voi spune cum se îmbină toate acestea, citând din cărticica „Unde este Dumnezeu?”, este propria carte, a mea şi a prietenului meu, Ionuţ. „Secolul nostru are privilegiul de a dobândi renumele de „apogeu al libertăţii”. De aceea, este important să ne oprim câteva clipe şi să ne întrebăm: care este sensul acestei libertăţi? Un sfânt al Bisericii a dat un răspuns foarte simplu: „Iubeşte şi fă ce vrei!”, dar oare ce înseamnă aceasta? Cum iubim?” În tot ceea ce faci trebuie să fii moral, să te raportezi la divinitate, să iubeşti creaţia şi pe Creator. Iar tu, omule, creează, chiar şi la bucătărie! Vă mai propun un exerciţiu de imaginaţie, vă povestesc o întâmplare din radio, nu de la radio: „Alături de câţiva colegi şi prieteni, vorbeam despre cartea sus menţionată, despre lansare acesteia. Unul m-a întrebat: – Nu înţeleg, te-ai dat pe stâncă, te-ai dat cu motorul, te-ai dat cu parapanta… cum ai ajuns la teologie, Padre?… Răspunsul a fost simplu: – M-am dat pe stâncă şi L-am găsit pe Dumnezeu… Îl găseam contemplând… mai târziu, când am făcut şi alpinism utilitar… am renovat Biserici… Cu motorul m-am dat pentru a fi liber, în plus… pictam – aerografiam pe motociclete…cream… M-am dat cu parapanta… zburam ca o pasăre… eram eu şi Dumnezeu, admirând creaţia Sa… Toate ca în matematică… duceau într-un singur punct, aveau o rezultantă… Deci Unde este Dumnezeu ? i-am întrebat… Le-am şi dat răspunsul: „ÎN TOT ŞI TOATE!” Vedeţi, precum motto-ul rubricii pe care am realizat-o ani de zile: „Pentru unii extrem, pentru mine un mod de viaţă” În tot ce faci, creează, iar când îmbătrâneşti, să nu trăieşti din amintiri, creează-i pe alţii, ajută, în felul acesta vei întineri şi tu.
Cum am ajuns la toate aceste concluzii? Nu datorită vârstei, ci pentru că am stat lângă cei înţelepţi, cei vârstnici, pe care-i iubesc. Bătrânii sunt maturii copii ce gânguresc copilărind, modelul smereniei, înţelepciunii şi a celor curaţi cu inima. Şcoala Tomitană de Teologie de la malul Mării, m-a canalizat, de asemenea şi radioul, învăţându-mă nu să renunţ la pasiuni, ci să învăţ a le pune în slujba oamenilor. Sunt încă tânăr, am pasiuni şi vă iubesc!”
Sursă: Atelierul de timp liber
