La mulţi ani Emilia Popescu!

Articol de , 2 martie 2016, 09:03

Atunci când râde, râde cu poftă, molipsitor. Îi recunoști vocea dintr-o mie.
Emilia Popescu este una dintre cele mai îndrăgite actrițe.
A făcut și face teatru, film, radio și televiziune. Scheciurile de la TVR de la începutul anilor 90, în care Emilia Popescu apărea alături de Ștefan Bănică Jr. i-au adus rapid un plus de notorietate. A continuat să fie prezentă pe micul ecran, la posturi comerciale, în calitate de actor sau jurat.
Actriţa a surprins și a cucerit publicul, de-a lungul timpului, în mai multe ipostaze.
Talentul este, în parte, şi moştenire de familie, mama sa este cunoscuta balerină şi coregrafă Malu Iosif, iar tatăl său, căruia îi și poartă numele, Emil Popescu, a fost actor la Operetă.

Emilia Popescu a studiat pianul, la Școala de muzică și a intrat la facultatea de teatru din prima încercare. A absolvit IATC –ul, în 1988, la clasa profesorilor Olga Tudorache și Florin Zamfirescu.
Pe marele ecran a debutat încă din studenţie, în filmul lui Stere Gulea Moromeții, în rolul Ilincăi.
În ultimul an de studii, Florian Pittiş i-a încredințat rolul Dianei de Belfor din „Câinele grădinarului”. Spectacolul a rămas în memoria afectivă a publicului și după trei decenii. Actorii povesteau că deja îi recunoșteau pe bucureștenii care reveneau să îl vadă și de patru sau de cinci ori. Acel personaj nu doar că a rămas emblematic pentru cariera Emiliei Popescu, dar a însemnat, alături de rolul titular din „Meditaţiile Ritei”, examenul de angajare la Teatrul Bulandra, locul unde visase să ajungă. Și visul i-a fost împlinit de Moțu.
A rămas la Teatrul Bulandra și a făcut parte din noua trupa a domnului Ciulei. A jucat Helena, în ”Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare și Else în ”Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind, spectacole montate de Liviu Ciulei, la începutul anilor 90.

Următoarea perioadă este marcată de cele trei spectacole ale lui Alexandru Darie. A fost Hermiona în ”Poveste de iarnă” de William Shakespeare, 1993; Natalia Ivanovna în ”Trei surori” de A.P. Cehov, 1994 și Calpurnia – ”Julius Caesar” de William Shakespeare, 1995.
Între timp, a fost prezentă și pe platourile de filmare, cu roluri de amploare. Joacă împreună cu Marin Moraru, în pelicula semnată de Gheorghe Vitanidis ”În fiecare zi mi-e dor de tine” (1988), în filmul Cristinei Nichituș ”Liliacul înflorește a doua oară” (1989) și alături de Horațiu Mălăele, în ”Divorț… din dragoste” (1992).
Lui Horațiu Mălăele, îi devine parteneră în ”Cafeneaua” de Sam Bobrik, spectacol montat de actor, la Teatrul Bulandra, în 95 și care s-a jucat cu succes, timp de aproape două decenii.
În 1997 a apărut în ”Libertinul” de Eric Emmanuel Schmitt, regia Alexandru Tocilescu, iar în stagiunea următoare în ”Tango” de Slawomir Mrozek, regia Gelu Colceag.

După 14 ani, Emilia Popescu a încheiat colaborarea cu Teatrul Bulandra. Din 2002 este actriță a Teatrului de Comedie.
Aici a interpretet-o pe Chirița în ”Chirița of Bîrzoieni”, spectacolul Iarinei Demian, și pe Alla Vadimovna în ”Casa Zoikăi” montarea lui Alexandru Tocilescu.
Și, bineînteles, s-a reîntâlnit cu Ștefan Bănică Jr. în ”A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare, și în ”Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de Edward Albee, spectacol creat special pentru cei doi, tot de regizorul Gelu Colceag. În 2010 au format un alt cuplu, pe scenă, Arkadina – Trigorin din ”Pescărușul” de Cehov, spectacol creat de Claudiu Goga. Îi regăsim și astăzi împreună la Teatrul de Comedie, în spectacolul lui Horațiu Mălăele,”La Pulce”.

Pentru rolul Martha, din piesa lui Albee, Emilia Popescu a primit, în 2010, Premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Dramaturgie Contemporană, Brașov, ediția a XXII-a.
Nu i-a plăcut și nu îi place să joace multe personaje în aceeași perioadă, consideră că nu le-ar putea acorda timpul necesar fiecăruia în parte. Din acest motiv lista de spectacole nu este una impresionant de lungă, dar cu titluri importante.
Probabil rolul care a pus cel mai bine în valoare toate calitățile sale artistice rămâne Marlene Dietrich din ”Marlene” de Pam Gems, spectacol pe care Cătălina Buzoianu l-a creat special pentru Emilia Popescu.

Ați mai văzut-o și în spectacolele regizate de Claudiu Goga ”Jocul ielelor”, la TNB, ”Sex”, la Teatrul Metropolis și ”Un bărbat pentru Sara” la Grand Cinema dar și în ”Străini în noapte”.
Emilia Popescu a fost decorate, în 2002, cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului românesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.
Cei care au ocazia să o întâlnească pe Emilia Popescu în afara scenei, nu o vor auzi vorbind despre teatru, ci despre Maria, fiica sa. Asta, în rarele ocazii când frumoasa domnișoară nu o însoțește la respectivul eveniment.
E o mamă mândră și fericită.
La mulți ani, Emilia Popescu! Să rămâi la fel de tânără, veselă și tonică!