Pasiunea nu ține cont de vârstă – povestea unui om de neoprit!
Articol de Sabina Lapadatescu, 31 ianuarie 2016, 18:42 / actualizat: 10 aprilie 2017, 18:52
”Viața mea e o istorie” – așa începe povestea doamnei Georgeta Moldoveanu, cea mai în vârstă schioare din Bușteni. Împlinește 69 de ani în martie, dar este mai sprintenă și mai plină de viața decât mulți tineri. În oraș este cunoscută pentru pasiunea pe care o are pentru schi. Concurează în fiecare an la Cupa Buștenarului la Schi Alpin, fiind, de multe ori, singurul participant la categoria ei de vârstă. Evident, medalia este a ei, dar altceva o face să fie învingătoare.
Să le luam pe rând… Originară din Bușteni, la 6-7 ani s-a apucat de schi, fiecare iarnă devenind pentru ea un motiv de bucurie. La 16 ani s-a apucat de schi de performanță, în Brașov. Din păcate, nu a putut să practice acest sport decât doi ani. Provenind dintr-o familie mai săracă, părinții ei aveau alte priorități. Pe atunci, condiția pentru a face seralul era să te angajezi. Acest lucru a cântărit mai mult în ochii părinților. Așadar, schiul a încetat să mai fie o prioritate, fiind înlocuit de muncă…
La 19 ani s-a măritat. În timpul căsniciei nu a mai putut schia. Născuse o fată, avea familia ei, multe responsabilități și probleme, de asemenea… A divorțat după 4 ani și, tot atunci, s-a reapucat de schi. A urmat o perioadă frumoasă. ”Îmi luam schiurile și plecam la concursuri” – îmi spunea cu o ușoară nostalgie. Are 6 cupe și multe medalii și diplome.
Cu timpul au apărut însă alte probleme care i-au pus piedici în a-și continua pasiunea. Pe la 40 de ani au început să o refuze la concursuri. ”Nu mai eram la niciun club, depășisem vârsta… dar nu m-am lăsat. Într-un an am luat locul I la Cupa Veteranilor” – zicea zâmbind doamna Moldoveanu.
La 48 ani a fost diagnosticată cu hernie de disc. De atunci problemele de sănătate s-au ținut lanț. La 55 de ani a ieșit la pensie, la cerere. Vizitele la doctor deveniseră frecvente, doar motivele se schimbau… monturi, lipom, artrită și în 2005… cancer la colon… A ținut să-mi spună că cel mai greu i-a fost când s-a opărit… Nu știam dacă să zâmbesc sau să plâng…
Și-a continuat povestea, explicându-mi cum a învins cancerul. A fost la diverși doctori în Bușteni și Brașov, ajungând inevitabil în București. S-a dus răzând la operație, apelând la curajul care i-a fost întotdeauna un aliat de nădejde. A stat o lună în spital, iar doctorul care a operat-o i-a spus că nu îi dă prea multe șanse…
Au trecut 11 ani de ani de atunci, iar acum este un adevărat spectacol pe pârtie…
”Am avut zile. Am avut soartă. Eu cred în soartă! Ce ți-e scris, în frunte-i pus. Eu m-am ținut bine… Asta e secretul, să nu te lași. M-a ajutat și Sfântul Anton…”
Au urmat diverse tratamente, dar schiul nu a fost uitat: ”Mă întrețin cu muncă, sport și tratament”. Replica aceasta a fost urmată de ”Îmi pare rău însă că nu am făcut mai multe”.
Doamna Moldoveanu, o să va contrazic și în scris. Sunteți o sursă de inspirație, un model, un om care a fost încercat de multe ori, dar a ieșit învingător de fiecare dată. Ați făcut destule încât să fiți demnă de toată admirația!
De 9 ani, doamna Moldoveanu participă la Cupa Buștenarului și o câștigă, desigur. Îmi spunea amuzată că, la prima ediție e competiției, când a auzit primarul ce vârsta are le-a spus celor din jur: ”Haideți s-o aplaudăm!”. Ulterior a devenit cetățean de onoare al orașului Bușteni.
Participarea la Cupa Veteranilor este un alt lucru cu care se poate mândri, alături de faptul că a schiat pe Pârtia Lupului, considerată foarte periculoasă.
I-a plăcut sportul de mică, însă a făcut doar handbal și volei. Schiul este marea ei iubire. Săptămâna viitoare se serbează Zilele Orașului Bușteni, ocazie cu care se va organiza și Cupa Buștenarului, la care va participa, desigur.
”Cu curajul meu, cu optimismul meu, am trecut peste toate și iată-mă aici. Acu’ să vedem ce mai urmează” – a spus la final doamna Moldoveanu, un sportiv, un om ambițios, curajos și, mai presus de toate, un om frumos.
Mă simt norocoasă că v-am cunoscut, doamna Moldoveanu!
