Bucureștiul mai modern, mai eco, acum 121 de ani…

Articol de Sabina Lapadatescu, 9 decembrie 2015, 10:09 / actualizat: 9 decembrie 2015, 14:50

Pe 9 decembrie 1894, pe străzile Bucureștiului apărea, pe lângă cele 13 linii de tramvai trase de cai, linia 14. Tramvaiele verzi ale acestei linii nu erau trase de nimic, în aparență. Și mergeau, cu rigurozitate pe “drumul de fier”. În acea vreme, sfârșitul secolului al XIX-lea, liniile de tramvai erau marcate prin culori dintr-un motiv cât se poate de simplu: numărul celor care nu știau să citească era foarte mare, iar, cu ajutorul culorilor, ei puteau deosebi liniile de tramvai între ele.

Traseul primei linii electrice de tramvai începea la Cotroceni și mergea până la Obor, străbătând tot centrul orașului, doar că Oborul nu era cel de astăzi, ci se afla undeva cam pe la actuala Piață a Iancului și la marginea orașului, în acel loc organizându-se târgul de vite.

Tramvaiul electric s-a generalizat mult mai târziu, dar este de remarcat faptul că, acum 121 de ani, Bucureștiul adopta unele dintre cele mai moderne soluții de transport public și era un oraș eco-friendly.

Dezvoltarea transportului public a mers, apoi, din ce în ce mai mult către autobuze, cu motoare termice, care ard benzină sau motorină și care poluează aerul orașului. Chiar în secolul XXI, în anul 2006, Municipalitatea a cumpărat o flotă de 1000 de autobuze, care constituie baza transportului de suprafață si astăzi.

Dar care sunt perspectivele? Ei bine, pe la conferințele despre mobilitatea urbană, se vorbește foarte frumos despre transportul electric, care este nepoluant și care permite ca un vehicul, tramvai, să poată transporta mai mulți călători. Se mai spune, la fel de frumos, că tramvaiele ar trebui să aibă un spațiu propriu, așa cum se întâmplă cu linia 41, pentru a putea circula fără să se blocheze în trafic.

În realitate, fabrica de reparații (URAC) a regiei de transport (RATB) produce doar unul sau cel mult două tramvaie pe an, deoarece numai pentru acestea primește bani de la Primăria Capitalei. Drept rezultat, parcul de tramvaie este, în proporție covârșitoare, învechit. Tramvaiele cu care circulă bucureștenii zdrăngăne din toate încheieturile, părând să se destrame, în timp ce se scutură, sar și se clatină pe sinele vechi, rupte și denivelate.

O călătorie cu tramvaiul este o experiență asemănătoare parcurgerii unui traseu de montagne russe, incomodă și înfricoșătoare, pentru cei care nu sunt obișnuiți cu acest adevărat Romeo pe șine. Asta ca să nu mai vorbim despre “tramvaiele fantomă”, cum ar fi cele ale liniilor 24, 42 și 45 care circulă atât de rar încât nu are rost să aștepti, dacă nu le prinzi, din întâmplare, în stația respectivă.

Ce soluții ar avea Bucureștiul, pentru a-și dezvolta transportul electric nepoluant și de mare capacitate despre care vorbim? Soluțiile țin de voința politică. Astfel, Consiliul General ar trebui să aloce, printr-un buget multianual, bani destinați construcției de tramvaie. Astfel, URAC, uzină care face doar reparații în cea mai mare parte a anului, asteptând banii pentru a construi tramvaie noi, ar putea scoate pe poartă până la 10 tramvaie noi, moderne și mult mai ieftine decât cele din import, în fiecare an.

Tot Primăria Capitalei ar trebui să dea prioritate zero modernizării liniilor de tramvai și prioritizării acestora față de traficul general, prin crearea de zone proprii. Numai prin adoptarea acestor măsuri, tramvaiele ar putea deveni mijloace de transport comode și rapide, o alternativă cu adevărat la transportul individual cu autoturismul.

Să sperăm că nu va trebui să asteptăm încă 120 de ani pentru a vedea aceste idei puse în practică! La Mulți Ani bătrânului dar modernului tramvai electric!