Lumea fără români ar fi ca… fasolea fără ciolan

Articol de , 1 decembrie 2015, 11:40

Astăzi e ziua în care 99,9% dintre noi ne aducem aminte, pe de-o parte că suntem români, pe de altă parte că suntem mândri de această naționalitate. În plus, din exces de zel, expunem și motivele… Nu, eu nu o să le repet… Sunt aceleași ca în anii trecuți!

Acum, să îmi fie cu iertare, dar, dacă nu noi, atunci cine, dacă nu azi, atunci când să ne bucurăm? Ocazii ar mai fi, dar asta-i singura oficială, așa că…

Respectăm tradiția, mâncăm fasole cu ciolan, gustăm țuica, mergem la paradă, nu uităm să dăm check in pe Facebook, ne vedem aleșii și, nu în ultimul rând, ne amintim că avem o Românie frumoasă. Și ar putea fi și mai frumoasă, dar de ce să forțăm când “merge și așa”?

Așa că “Hai, cu Dumnezeu înainte” și “gând la gând cu bucurie”, cel puțin așa îmi place să cred, nu de alta, dar până acum n-am niciun semn că “nu mă îmbăt cu apă rece”, vorba proverbului.

Stăteam și mă gândeam, că-mi permit acum, de sărbătoare… Am și ceva timp, am și ia pe mine… Așadar, mă gândeam la cât de bine ne definesc proverbele românești. Dacă n-aș fi româncă aș crede chiar că-s făcute după chipul și asemănarea poporului, că doar de-aia se numesc proverbe românești.

Am cules doar câteva, primele care mi-au venit în minte, de-a valma ce-i drept, tocmai de-aia am pus STOP la un moment dat. Sunt ”câtă frunză și iarbă”, doar că am mers pe ideea că “ce-i mult strică”, iar “ce-i frumos se termină repede”.

“Bine faci, bine găsești”, teoretic, practic…
Asta a fost odată…
Acum, dacă n-a dispărut, sigur e pe cale de dispariție și trebuie vorbit la UNESCO, pentru ca proverbul să fie inclus la “specii protejate” și asta pentru că n-ai luat niciodată în seamă cum că “din greșeli înveți”.
Nu, nu înveți, refuzi să crezi, tu, român, că “drumul spre iad e pavat cu intenții bune” și “te tot îmbeți cu apă rece”, pentru că, da, ai și tu dreptate, “Dumnezeu, a făcut trandafirul”, dar nu uita că “dracul i-a pus ghimpi”.

În plus, tot “Dumnezeu ți-a dat”, doar că a avut treabă și “nu ți-a mai băgat și-n traistă”. Și știi de ce? Pentru că, tu, român, ai alunecat “în jos“ și ai ales “rău cu rău, dar mai rău fără rău“, ignorând faptul că “dacă te bagi în cocină te mănâncă porcii“ și ai puține șanse să scapi, nu de alta, dar “ce-și face omul cu mâna lui, lucru manual se numește”.

Adu-ți aminte de câte ori ai asistat la decăderea ta din cauza propriilor acțiuni, mândru nevoie mare la vremea aceea, deși ceva dubii aveai că “e ceva putred în Danemarca”, vorba lui Shakespeare.
Sunt convinsă că acum, “după război, mulți viteji se arată“, dar ce folos?

Iată, din vorbă în vorbă, am ajuns și la “ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.
În 99,9% din cazuri se aplică într-un singur sens…
Nu numai că-i faci, dar satisfacția e nimicitoare, din ciclul “să moară și capra vecinului”, căci noi, românii, suntem maeștri în tot și-n toate și uităm deseori că “cine sapă groapa altuia, cade singur în ea“. Prin urmare, “cine are urechi de auzit să audă” și să nu alerge după 2 iepuri pentru că e verificat: nu prinde niciunul… Dar ”încercarea moarte n-are” că doar ”decât să plângă mama mea, mai bine să plângă mama lui”, în ideea în care “greșeala recunoscută e pe jumătate iertată”.

Tocmai de aceea îmi fac “mea culpa” în caz de ceva, deși e 1 Decembrie, Ziua românilor, nu Ziua pocăinței! 😛

Sunt mândră că-s româncă, așa că “toate rele să se spele, toate bune să se adune”. Cum? Dai refresh!

“Hai, cu Dumnezeu înainte”, la fasole cu ciolan! La mulți ani!
“Oare dacă tăceam filosof rămâneam”?

Acum chiar că vă las, nu de alta, dar “cine muncește, n-are timp să facă bani” și ar mai fi ceva: “vorba multă, sărăcia omului”.