Cuvinte nepotrivite

Articol de , 8 noiembrie 2015, 09:11

A trecut mai bine de o săptămână de la tragedia din Clubul Colectiv…
În primele zile de după nenorocire m-am simţit paralizată.
De fapt am simţit un fel de încremenire şi pe cei din jurul meu. O înmărmurire.
O nenorocire care te lasă fără cuvinte şi aproape fără suflare.

Pentru că ţi se pare o impietate să respiri când ştii că sute de oameni nu mai pot respira, unii dintre ei la propriu, dintr-o dată.
O tragedie care a căzut ca un trăsnet.
În doar câteva minute.
Dintr-o prostie.
Din prostia şi nepăsarea unora.

Apoi, încet, încet, am început să ne revenim.
Nu toţi. Nu toţi şi din prostie.

Mai întâi “explicaţiile” despre ce s-a întâmplat în clubul groazei.
Despre versuri, semne şi genul rock, în general.
Şi despre plată şi răsplată.

foto: libertatea.ro

Declaraţiile unor oameni care se consideră creştini, atunci când rostesc asemenea aberaţii, uitând de toate preceptele creştine care îndeamnă la bunătate, iubire şi măcar milă faţă de aproapele.

Mai ales când aproapele e în suferinţă.
Care precepte nu spun că aproapele trebuie să fie de-o anumită religie, etnie, rasă, că trebuie să asculte un anume gen de muzică.
E suficient că aproapele are chipul Domnului.

După ce auzi asemenea enormităţi îţi vine să clipeşti mai des, să vezi dacă nu cumva dormi şi ai un coşmar.
Ar fi fost minunat să fie asa. Dar nu, e realitatea.

Şi cum noi, românii, iubim polemica şi cum toţi ne pricepem la toate şi prin urmare putem emite consideraţii despre orice, a apărut şi “replica”, sub forma unei întrebări.
“Unde a fost Dumnezeu în noaptea aceea?”.

Cei care îşi pun o astfel de întrebare ar trebui să asculte relatările martorilor, ale celor care pot să vorbească, evident, şi care spun că numai Dumnezeu i-a salvat din infernul de la Colectiv.
Îmi amintesc una dintre primele declaraţii, ale unui tânăr care scăpase din flăcări – “a fost iadul, doar Dumnezeu m-a salvat”.
Cuvintele unui rocker, cred, că alfel nu prea avea ce căuta acolo.

Cei care îşi pun astfel de întrebări ar trebui să meargă la unul dintre spitale, unde tremură, pe holuri, rudele răniţilor.
Care se roagă, fiecare la Dumnezeul său, dar care e unul singur, să-i salveze pe cei dragi.
Şi ar fi fost bine să meargă la una dintre înmormântări, să vadă, pe lângă durerea părinţilor, credinţa şi speranţa lor că Dumnezeu îi ţine lângă El pe tinerii morţi în club.
Şi ar trebui să vadă miile de lumânări aprinse în faţa localului, în memoria victimelor.
Lumânări care se aprind cu credinţa şi cu speranţa în Înviere, în viaţa veşnică alături de Dumnezeu.

Eu cred că numai şocul puternic le-a putut crea în minte, ambelor tabere, asemenea gânduri.

Scriu rândurile astea şi nu reuşesc să-mi potolesc o furie, care m-a cuprins după ce am văzut, pe lângă bunătatea unor oameni, ipocrizia altora.

Proteste Piata Universitatii

Şi încercarea de-a duce în derizoriu acţiunile miilor de români, care, uniţi de compasiunea pentru victimele din Clubul Colectiv, încearcă să schimbe ceva în societate, astfel încât o asemenea tragedie, să nu se repete.
Ce are a face schimbarea clasei politice cu schimbarea Patriarhului?
Din câte ştiu, pe politicieni noi i-am votat, aşa că, dacă suntem dezamăgiţi de ei, avem tot dreptul să le-o spunem.
Dar pe Patriarh l-a votat cineva?
Adică politicienii sunt reprezentanţii noştri, au ajuns în funcţii cu ajutorul nostru, aşa că e firesc să le cerem socoteală.
Dar ce anume ne îndreptăţeşte să le cerem socoteală “oamenilor Domnului”?
Sunt convinsă ca mulţi dintre cei care dau ”Like” unor astfel de îndemnuri, fac asta pentru a fi “în ton” cu câte o idee care li se pare “originală, cool” fără să se gândească la cât de trăsnită poate fi, în realitate.

Am o cunostinţă, o persoană liniştită altfel, care de o săptămână “s-a activat” şi care, brusc, e rockeriţă.
Şi care aderă la orice idee care, consideră ea, defineşte genul acesta. Şi care cunostinţă, deşi a dat “Like” îndemnului de pe Facebook, apărut imediat după incendiul din Colectiv, intitulat “Nimeni în cluburi”, în prima seară de după tragedie s-a dus fix la o petrecere de Halloween.
Într-un club, evident.
Şi care după aceea a revenit la butoanele calculatorului, pentru îndemnuri şi cuvinte nepotrivite la adresa Bisericii şi a prelaţilor.

foto Andreea Erhan

O să închei citându-l pe Arhiepiscopul romano-catolic Ioan Robu, imediat după tragedia din Clubul Colectiv: “Ne rugăm pentru cei care au plecat din această lume, dar ne rugăm şi pentru cei care au rămas… I-am spus lui Dumnezeu că îi cer iertare pentru că noi, noi toţi, din ţară, n-am făcut nimic deosebit ca să nu se întâmple aşa ceva, ca România să fie altfel. Ar trebui să ne fie ruşine, nouă tuturor şi guvernelor şi instituţiilor statului şi bisericilor că n-am schimbat ceva în ţara noastră în 25 de ani şi ne pare rău. Trebuie să ne cerem iertare celor care au murit şi după aceea să ne rugăm…”.
Simt nevoia să precizez că eu nu sunt catolică.
Sunt om. Si simt si gandesc.
Si sper sa fim cat mai multi.